La cheremul celor abuzivi

„Ideea lui Vladimir Putin de a se împărţi Ucraina, atribuindu-i-se o structură federală e o şmecherie menită să faciliteze tăierea în bucăţi a ţării, astfel încât să poată fi masticată mai uşor”, scrie Iulia Timoşenko în paginile ziarului berlinez Die Welt.

Fosta şefă a guvernului ucrainean şi actuala candidată la preşedinţie cere Occidentului să fie, măcar „de această dată, vigilent”, şi afirmă că „nu se va mai ceda nici un centimetru de teritoriu ucrainean suveran. Nici un centimetru”.

De unde reise că, până acum, s-a cedat. Şi n-a fost doar un centimetru, ci ditai peninsula. Iar Occidentul a înghiţit această găluşcă. Pentru ca acum, spre stupoarea sa şi a pacifiştilor din vest, să constate că destabilizarea Ucrainei continuă în pas alert.

„Activiştii pro-ruşi proclamă Republica Populară Doneţk”, titrează Frankurter Allgemeine Zeitung, semnalând tulburările regizate în estul Ucrainei şi amplificarea spaimei de o reecranizare a scenariului transpus în Crimeea.

Ziarul trimite şi la recomandările adresate Moscovei de ministrul german de Externe, Steinmeier, care a subliniat că „Rusia ar trebui să se abţină de la a comenta ori a susţine evenimentele din Ucraina răsăriteană”, important fiind, în schimb, ca „Rusia şi Ucraina să amorseze un dialog direct”.

Süddeutsche Zeitung relevă că „Angela Merkel e dezamăgită de Vladimir Putin” şi scoate în evidenţă „teama Kievului de o nouă agresiune a Rusiei”. Într-un articol consacrat genocidului ruandez şi pasivităţii comunităţii internaţionale, care s-a dovedit incapabilă să pună capăt tragediei exterminării populaţiei tutsi, acum douăzeci de ani, ziarul extrage o morală care s-ar potrivi perfect şi provocării Rusiei lui Putin de azi. „Lumea”, scrie ziarul din München, „a întors capul, privind în altă parte vreme atât de îndelungată, încât a ajuns să fie prea târziu”.

În fine, pe marginea tulburărilor actuale din estul Ucrainei, ziarul berlinez Die Welt pune degetul pe rană, deplângând miopia celor care au crezut că, după Crimeea, foamea Kremlinului de teritorii se va potoli. Ziarul consideră de asemenea că, din unghi militar, vestul nu poate opune nimic Rusiei, aşa cum nici Ucraina nu poate rezista trupelor ruseşti, dacă Putin vrea să dezmembreze Ucraina şi să-i îngurgiteze partea răsăriteană.

„Această slăbiciune nu înseamnă însă, fireşte”, potrivit ziarului, „că trebuie asistat în tăcere la comportamentul rusesc”.

Între argumentele reclamând ca Putin să fie pus la locul lui prin sancţiuni reale, ziarul berlinez scoate în evidenţă unul, principial, „semnalat cu ani în urmă, de Henry Kissinger. Astfel, dacă obiectivul suprem al unui stat ar fi evitarea unui război, în speţă păstrarea cu orice preţ a păcii concepute ca absenţă a conflagraţiei, comunitatea internaţională ar fi mereu la cheremul membrilor ei celor mai abuzivi”, brutali şi samavolnici. Mai mult decât atât, i-ar invita pe cei mai flâmânzi de putere să-şi însuşească noi şi noi porţiuni din grădina vecinului”.

Adversarii săi politici de stânga îl acuză şi pe Viktor Orban de abuz şi samavolnicie. Alţii, mai temperaţi, îl critică pentru că nu s-ar fi delimitat suficient de clar de extrema dreaptă. Ascensiunea acesteia provoacă fireşti dureri de cap occidentalilor.

O deplânge Weser-Kurier, care atribuie Uniunii Europene vina pentru eşecul ei într-o zonă eminamente europeană, în care respectarea drepturilor omului, cea mult invocată de UE, ar trebuie să fie la ea acasă. O regretă şi Heilbronner Stimme, care nu poate înţelege votul unui mare număr de maghiari pentru un partid antisemit ca Jobbik, o formaţiune pentru care au optat doi din zece alegători.

La stânga spectrului politic german se mai condamnă şi opţiunea multor unguri pentru un program naţional-conservator, precum cel propus de Orban, liderul principalului partid guvernamental, FIDESZ.

În context, Süddeutsche Zeitung preferă să vadă partea nu chiar întru totul goală a paharului. Ziarul bavarez se bucură că, deşi a obţinut două treimi din mandatele parlamentare şi deci majoritatea absolută, formaţiunea lui Orban a mai pierdut ceva din alegătorii de acum patru ani.

E-adevărat. Dar pe de altă parte, „Orban e şi primul premier, din istoria de după 1989 a Ungariei, confirmat de alegători la putere”, după cum relevă Märkische Oderzeitung. Pentru oarece realism pledează, ca atare, alţi comentatori, în special de dreapta. Frankfurter Allgemeine Zeitung îi ia peste picior pe cei care, pe modelul liderilor opoziţiei de stânga din Ungaria, refuză să accepte verdictul electoratului maghiar.

Mitteldeutsche Zeitung concede că ungurii au statuat clar că vor un guvern de dreapta naţionalist şi afirmă că Berlinul şi Bruxelles-ul n-au încotro, fiind obligaţi să accepte decizia poporului. Ziarul îl trage de urechi pe purtătorul de cuvânt al guvernului german, care, după victoria lui Orban, a găsit cu cale să-l avertizeze „pe premierul unei ţări străine să-şi folosească majoritatea parlamentară 'cu măsură, reţinere şi sensibilitate'”. Asemenea sfaturi, mai afirmă ziarul estgerman, ar fi de natură „să sporească ostilitatea ungurilor faţă de elita germană şi europeană”.