Jurnalism independent faţă cu prejudecăţile

Observ pentru a enşpea mia oară uimit şi, parţial amuzat, că o serie întreagă de comentarii publicate la Deutsche Welle stârnesc în continuare nu doar controverse şi iritări fireşti, ci şi inflamări anormale în societăţi obişnuite cu medii independente.

„De unde aţi găsit astfel de comentatori” (ca Horatiu Pepine şi Petre M. Iancu) întreba zilele trecute un ins înfuriat îngrozitor că Deutsche Welle îşi permite să se lipsească de ochelari de cal. Că nu ne ferim, de regulă, să criticăm ce e de criticat.

Formaţi la şcoala ierarhiilor de beton fixate mai întâi de dictatura fascistă a cuziştilor, legionarilor şi antonescienilor, iar apoi de preceptele comuniştilor internaţionalişti ori naţional-ceauşişti, astfel de inşi n-au îndoieli. Sunt înhămaţi, de regulă, mental, la o serie întreagă de dogme şi tabu-uri. Spiritul critic - horribile dictu- îi oripilează.

Îţi cer, imperativ, să nu cumva să deplângi partea xenofobă şi antisemită a scrierilor poetului naţional. Ca şi cum lui Eminescu i-ar sta bine în ipostaza de idol, ca şi cum i-ar face bine să fie omorât prin adulare necritică. Ţi se dispută dreptul de a te arăta dezamăgit de enormităţile oricăror compatrioţi fixaţi pe un piedestal, fie că-i vorba de personalităţi culturale, fie că în cauză sunt altele, politice.

Nici măcar de noul preşedinte n-ai voie, chipurile, să te atingi dacă Iohannis, căzut în capcana unor consilieri neaveniţi, debutează în preşedinţie cu stângul, decorând un simpatizant legionar care se întâmplă să fie un fost deţinut politic. Sau dacă şeful statului riscă să alimenteze interpretări nerezonabile când scoate din context un citat eminescian, trecându-i sub tăcere situarea în text.

Am a le da o veste proastă capetelor de beton. Oricare ar fi ele. Îi anunţ fără părere de rău, că vor continua să se confrunte cu suprize "neplăcute" din partea jurnaliştilor Deutsche Welle. Care, pe cât posibil, nu cotizează la imbecilităţi, fie ele chiar frumos împachetate, la sentenţe apodictice, la doctrine şi apologii infecte, fascistoide, rasiste, antisemite şi xenofobe. Întrucât îşi iau profesiunea în serios, aceşti gazetari consideră că a despărţi grâul de neghină, inclusiv în opere altminteri meritorii, departe de a face pasămite rău cuiva, este exact munca de care-i aprigă nevoie.

Ziariştii de la DW vor insista deci şi pe viitor să gândească liber, să-şi asume dreptul propriu la opinie şi să-l ia în serios şi pe al altora, evidenţiind totodată riscurile şi veninurile pseudogândirii, de pildă ale celei securisto-legionare etalate pe forumuri de răspândacii de prejudecăţi pline de ură.

Cui nu-i place modul în care ne facem meseria nu e obligat să ne fie prieten. Nu e nimeni silit să ne de-a like ori să ne „şeruiască” textele. Însă nici noi nu suntem forţaţi să ţinem seama de părerile mahalalei, ori să acordăm chiar şi cea mai vagă atenţie părţilor gregare ale unei societăţi îndelung dezinformate şi manipulate.

Sunt de acord cu un prizat cărturar, (ale cărui opinii eu, personal, nu le împărtăşesc defel in corpore) când afirmă că, de inşii nedemni, te desparţi prin nepăsare şi neangajare, de vreme ce „un duel presupune o oarecare egalitate”.

Cine are urechi de auzit, s-audă. De ceilalţi ne putem disocia fără grijă.