Istoria etnicilor germani din Rusia

Pentru a-i atrage, împărăteasa, intrată în istorie şi sub numele de Ecaterina cea Mare, le-a promis coloniştilor o serie de privilegii. Între acestea eliberarea de serviciul miliar, autonomie, ajutor financiar, scutiri la impozite, 30 de hectare de pământ pentru fiecare familie, libertatea de a-şi păstra limba şi tradiţiile şi libertatea religioasă. Invitaţia era adresată înainte de toate germanilor,

Ecaterina a II-a fiind ea însăşi germană, născută la Stettin (Szczecin, astăzi în Polonia) sub numele de Sophie Friederike von Anhalt-Zerbst. Documentul e păstrat şi astăzi în Arhivele de Stat ale Rusiei.

Mai ales libertatea religioasă i-a atras pe mulţi colonişti. Deja în primii cinci ani de la invitaţia lansată de Ecaterina cea Mare, 30.000 de persoane, în majoritate germani, s-au stabilit în Rusia. Mai cu seamă în împrejurimile Sankt Petersburgului, în sudul Rusiei, pe coasta Mării Negre şi în ţinuturile Volgăi. Doar în aceste din urmă regiuni, germanii au fondat peste o sută de sate. De aici le şi vine numele de "germani de pe Volga". Ca agricultori, negustori sau meşteşugari, noii veniţi au reuşit, după un început dificil, să ajungă la bunăstare. În timpul războaielor napoleoniene numărul coloniştilor germani a crescut la peste o jumătate de milion.

Totuşi evenimentele secolului XX au avut efecte nefaste asupra etnicilor germani din Rusia. Mai ales începând cu cea de-a doua conflagraţie mondială. În vara anului 1941, în urma unei decizii a Sovietului Suprem al URSS, în decurs de numai câteva săptămâni toţi etnicii germani au fost deportaţi în Siberia.

După destrămarea Uniunii Sovietice, peste două milioane de Russlanddeutsche au decis să revină în patria lor istorică, în Germania. Astăzi mai trăiesc în Rusia doar aprox. 800.000 de persoane cu rădăcini germane.