Intransigenţa morală agitată haotic

Agenţia Naţională de Integritate a cerut ca judecarea recursului împotriva lui Klaus Iohannis să se facă mai repede. La începutul săptămânii, Înalta Curte de Casaţie stabilise primul termen al recursului în 18 noiembrie, adică după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, dar ANI a intervenit, iarăşi, solicitând o accelarare a procesului şi pronunţarea unei sentinţe definitive înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.

Aşa cum ştim, ANI a pretins că primarul Sibiului s-ar fi găsit în incompatibilitate, deoarece a fost şi reprezentant al oraşului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Apă Canal. Am discutat subiectul în mai multe rânduri, arătând că legea incompatibilităţilor este prost alcătuită şi că permite interpretări abuzive (de exemplu: ”Falsele incompatibilităţi ale primarilor” din 25.06.2014 şi”De ce ar fi primarii incompatibili?” din 10.07.2014). În principiu, am încercat să demonstrez că legile anticorupţie stabilesc incompatibilităţi în mod arbitrar, fără să arate care este conflictul de interese pe care caută să-l preîntimpine. Cu toate că, în linii mari, sunt legi oportune, ele au defectul că seamnănă cu un pat al lui Procust. Agenţia Naţională de Integritate a stimulat mult această tendinţă, dar este rolul Justiţiei să aducă discernământ şi echilibru în aplicarea legilor. Din păcate însă, în jurisprudenţa românească e haos, aşa cum au remarcat, de altfel, toate rapoartele recente ale Comisiei Europene, ceea ce întreţine nesiguranţa juridică.

Între timp, legea pe care s-a întemeiat sesizarea ANI a fost modificată în Parlament, în ciuda opoziţiei preşedintelui Traian Băsescu, care solicitase o reexaminare cu argumente lipsite de consistenţă. Dar legea are efecte doar pentru viitor, aşa încât procesul lui Klaus Iohannis împotriva ANI continuă. În primă instanţă, primarul Sibiului a câştigat. Se poate spune că în acest moment el are de partea sa nu doar o dreptate subiectivă, ci şi dreptatea obiectivă conţinută într-o sentinţă judecătorească. Totuşi, câtă vreme ANI are la dispoziţie o cale de atac, suspensul se păstreză, cel puţin pentru publicul larg. În mod normal, fără probe noi, recursul nu poate schimba sentinţa.

De aceea, chiar fără voie, ANI face politică. Insistenţa cu care solicită urgentarea procesului nu pare a avea alt scop decât acela de a păstra subiectul pe agenda zilei şi de a întreţine nesiguranţa din jurul candidatului ACL. Preşedintele Traian Băsescu a profitat prompt de ocazie, dând apă la moară celor mai sumbre suspiciuni: ”Îmi pare rău pentru români că au de ales între o marionetă a PSD şi un alt candidat care, din păcate, din dorinţa de a parveni în funcţii cu orice preţ, nu a ţinut cont că asupra lui plana riscul incompatibilităţii, care se poate manifesta inclusiv după începerea mandatului.”

ACL nu are niciun interes să discute subiectul frontal în plină campanie electorală. PSD, deşi a contribuit la amendarea legii incompatibilităţii, tace oportun, pentru că îi convine să vadă cum este atacată credibilitatea celui mai important contracandidat. Singurii care abordează subiectul în campanie sunt cei direct interesaţi, Monica Macovei şi Traian Băsescu, dar după alegeri, indiferent cum se vor încheia ele, ar trebui ca problema incompatibilităţilor să fie rediscutată în Parlament şi legile să fie rescrise în integralitatea lor. Legile conţin prevederi arbitrare şi contradictorii, ceea ce îi aşază şi pe judecători în situaţile cele mai dificile. Jurisprudenţa a devenit ea însăşi contradictorie, provocând o stare gravă de nesiguranţă socială.

Am remarcat că destui oameni de bună credinţă, dar aflaţi în necunoştinţă de cauză, se crispează când aud de amendarea legislaţiei anticorupţie şi protestează cu vehemenţă. Dar scopul revizuirii nu este revenirea la anomia de dinainte, ci acela de a introduce o minimă ordine în această materie. Intransigenţa morală agitată haotic riscă să provoace nedreptăţi la fel de mari ca şi lipsa de morală.