1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Intelectualii faţă cu sistemul

George Arun4 septembrie 2014

Odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale se aud din nou tot mai multe voci care reproşează intelectualilor că nu se implică în politică.

https://p.dw.com/p/1D6FY
Imagine: picture-alliance/dpa

Identificăm în aceste voci neliniştea şi chiar disperarea în faţa perspectivei ca Victor Ponta să ajungă preşedinte şi în felul acesta PSD să deţină întreaga putere. O perspectivă sumbră, dar cu mari şanse de a deveni realitate.

Adoptarea ordonanţei de urgenţă care dă liber aleşilor locali să-şi schimbe carnetul de partid este cel mai recent exemplu de abuz de putere al guvernului Ponta, cu scopul limpede ca lumina zilei de a netezi drumul premierului către Cotroceni. Românul de rînd nu ştie că suspendarea temporară a unei legi printr-o ordonanţă este la limita Constituţiei, şi mai ales că acest gest politic creează un precedent pentru abuzuri cu consecinţe chiar mai grave decît în cazul de faţă. Românul de rînd aşteaptă de la primarul pe care l-a ales să obţină cît mai multe fonduri pentru comunitate, fără să-l intereseze prea mult dacă pentru atingerea acestui scop primarul îşi schimbă sau nu partidul. De aceea cred că un primar liberal, de pildă, care ar migra la PSD ar fi din nou ales fără probleme în situaţia unor alegeri anticipate.

Revenind la neimplicarea intelectualilor în politică, redau un apel al fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu făcut în urmă cu doi ani: "Lăsaţi intelectualii să vină în politică (...) Lăsaţi-i să vină spre administraţia centrală şi locală." Foarte bine, dar cine i-a oprit şi îi opreşte pe intelectuali să ia o astfel de decizie, majoră, care practic le-ar schimba fundamental viaţa? Răspunsul e simplu: sistemul.

Încrengătura aceasta de partide şi lideri politici, care în aparenţă se află pe poziţii de adversitate dar în realitate îşi dau mîna pe sub masă, îi face pe intelectuali să stea deoparte şi să-şi vadă de munca lor. Pe de altă parte, partidele mimează că deschid larg porţile către intelectuali, însă politicienii ştiu bine că aceştia nu pot fi înregimentaţi şi făcuţi părtaşi la interesele lor meschine, personale şi de grup. Mă refer desigur la intelectualii autentici, pentru care moralitatea e mai presus de beneficiile trecătoare ale puterii. Cum bine ştim, sînt şi intelectuali care defilează cu puterea, au primit funcţii în instituţii publice importante, au prestat şi prestează fără probleme la Antenele lui Voiculescu. Nici unul dintre ei nu s-a delimitat de derapajele puterii, acceptînd în felul acesta să facă parte din sistem.

Partidul prezidenţial Mişcarea Populară, anunţat ca un proiect politic deschis în primul rînd intelectualilor şi clasei mijlocii, a închis cu brutalitate şi probabil pentru multă vreme intenţiile unor intelectuali de a se angaja politic. Rînd pe rînd, intelectuali precum Papahagi, Baconschi sau Funeriu au părăsit partidul după ce a devenit limpede că PMP fusese creat pentru servirea intereselor politice ale Elenei Udrea.

Cu Partidul Mişcarea Populară, sistemul nu numai că a rămas în picioare, dar a fost şi mai bine articulat. Iar puţinii intelectuali care au încercat tărîmul politic au fost nevoiţi să se declare înfrînţi. Nu doar de partidul în care îşi puseseră speranţe, ci chiar de sistem, fie că o recunosc sau nu.

Intelectualilor nu le rămîne de făcut decît să lupte cu sistemul în spaţiul public. Crearea unui curent puternic de opinie anti-sistem poate conta mult mai mult decît acele angajamente politice sortite din start eşecului.