Instigarea la justiţie

Guvernul a renunţat la mănuşi şi aplică lovituri tot mai brutale sătenilor de la Pungeşti şi opozanţilor proiectului Roşia Montana. În ciuda zâmbetului cordial al primului ministru, trupele în uniformă nu mai tolerează proteste şi ceea ce este de-a dreptul îngrijorător, au trecut direct la intimidarea jurnaliştilor. Atacarea proprietăţii concesionate companiei Chevron este un act ilegal care justifică, aparent, măsurile brutale împotriva opozanţilor, dar anchetarea unor ziarişti este deja o formă de limitare a libertăţii de exprimare.

Ziaristul care a scris cel mai mult şi mai convingător pe tema exploatării de la Roşia Montana, Mihai Goţiu, autorul unei veritabile arhive dedicate subiectului, este cercetat penal “în cauza privind instigare publică”. Faptele sale sunt bine cunoscute: a scris şi a vorbit în public, în spaţii luminate şi expuse tuturor trecătorilor împotriva exploatării aurului de la Roşia Montana. Nu a complotat în pivniţe conspirative, nu a cerut cititorilor săi să dea foc sau să ia cu asalt sediile RMGC, să bată sau să ucidă, ci a expus cu calm argumente raţionale cu care ai putea să nu fi de acord, dar nu le-ai putea contesta dreptul la existenţă.

O lungă perioadă de timp autorităţile l-au “tolerat”, dar după publicarea cărţii “Afacerea Roşia Montana” şi-au pierdut răbdarea. Cartea sa adună laolaltă întregul material documentar publicat în fragmente de-a lungul anilor, reuşind să configureze o imagine de ansamblu tulburătoare. Afacerea Roşia Montana nu a putut fi montată decât printr-o masivă şi perversă înfiltrare a structurilor statului şi coruperea unor însemnaţi “creatori de opinie”. În ochii autorităţilor, o anchetă animată de spiritul justiţiei este asemenea unei instigări. Atâta doar că autorităţile au omis faptul că în Codul penal românesc nu există încă, - dar, după cum merg lucrurile, ar putea să existe pe viitor, - un articol privitor la “instigarea la justiţie”. Cine îi îndeamnă pe cetăţeni într-un mod prea insistent să ceară dreptate, cine le furnizează argumente să se revolte, cine le oferă un tablou convingător al injustiţiei publice riscă o pedeapsă cu închisoarea sau o amendă penală usturătoare. În orice caz, se simte în aer înăsprirea tonului care nu prevesteşte nimic bun.

Ne putem imagina că Dosarul penal nr. 163.674/10.262/P/2013 (v. Mihai Goţiu, voxpublica) deschis de Biroul de Investigaţii Criminale din Cluj-Napoca va fi la un moment dat închis, căci nu ne putem imagina cum i s-ar putea da o continuare, dar rămâne faptul de o gravitate extremă că Poliţia a iniţiat un act de intimidare, încercând să împiedice un cetăţean să-şi exercite drepturile constituţionale. E destul şi atât pentru a cere demiterea şi sancţionarea anchetatorilor.

Dacă ar fi să le acordăm totuşi prezumţia de bună credinţă, am putea presupune că au citit paginile în care Mihai Goţiu evocă revolta din Apuseni din 1886. Minerii au atacat noaptea sediul concesiunii încercând să distrugă documentul prin care autorităţile ofereau dreptul de exploatare unei companii miniere franceze. Revolta s-ar fi păstrat în memoria locului graţie unei balade, “Versul Buciumanilor”, reprodusă într-o veche culgere de folclor, dar ignorată complet de istoria oficială care nu a reuşit să clarifice motivaţia acelei acţiuni. Atacul asupra minei a fost interpretat ca un jaf oarecare şi a fost pedepsit în consecinţă.

Este, oare, această veche poveste o instigare la violenţă? Interpretarea pe care Mihai Goţiu o dă acelui episod poate fi pusă sub semnul întrebării, dar ea rămâne o ipoteză istorico-ideologică demnă de a fi luată în considerare şi care nu poate fi translată automat în planul acţiunii civice.

Sunt oare poliţiştii de la Cluj atât de subtili încât să caute urmele lăsate de textele literare în acţiunea politică? Sau execută pur şi simplu un ordin prin care opozanţii RMGC trebuie reduşi la tăcere?