S-a stins din viaţă Günter Grass

Günter Grass s-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 13 aprilie, la vârsta de 87 de ani, într-o clinică din Lübeck. Viaţa plină de suişuri şi coborâşuri a laureatului Nobelului pentru Literatură a început la Gdansk, în actuala Polonie, pe 16 octombrie 1927. A crescut într-o locuinţă modestă (părinţii având un magazin de coloniale) şi într-un mediu catolic. A avut parte de o "copilărie între sfântul duh şi Hitler", notează biograful lui Grass, Michael Jürgs. Trăieşte atrocităţile celui de-al Doilea Război Mondial ca adolescent, face parte din rândul foarte tinerilor soldaţi germani, mai întâi ca cercetaş, pentru a sluji apoi, benevol, în cadrul trupelor SS, la vârsta de 17 ani. Despre acest aspect al biografiei sale, Günter Grass avea să vorbească abia decenii mai târziu în volumul "Decojind ceapa", mărturisire care a declanşat un mare scandal în Germania.

Anii de debut

Günter Grass a fost pasionat de artă, studiind sculptură şi grafică, a cântat chiar într-o formaţie de jazz. În 1956 a plecat, pentru o vreme, la Paris. Acolo a dus, cu prima sa soţie, o viaţă destul de modestă, dar acest moment a reprezentat debutul strălucitei sale cariere de scriitor. La Paris a început, dealtfel, să lucreze la romanul care avea, în 1959, să-l facă celebru - "Toba de tinichea". Volumul s-a bucurat de un imens succes internaţional, a fost tradus în numeroase limbi ale globului şi ecranizat în mod remarcabil de regizorul Volker Schlöndorff. Pentru acest roman şi întreaga sa carieră scriitoricească i-a fost acordat, în 1999, prestigiosul Premiu Nobel.

Un scriitor prodigios

Günter Grass a publicat texte dramatice, poezii şi înainte de toate romane în număr impresionant - "Ani de câine", "Calcanul", "Şobolanul", "Un câmp prea departe", "În mers de rac" şi "Decojind ceapa" sunt doar câteva dintre lucrările sale de mare succes. Îl preocupă adesea teme politice, cum ar fi rolul intelectualilor în timpul revoltei din 1953 din fosta RDG, protestele sutdenţeşti din 1968, campaniile electorale pentru Bundestag sau politica est-vest.

Concilierea cu Polonia, pe al cărei teritoriu se află oraşul natal l-a preocupat în mod deosebit. Chiar dacă volumele sale de mai târziu n-au atins succesul răsunător al "Tobei de tinichea", au fost mereu aşteptate cu interes maxim şi au dat, de fiecare dată, naştere la dezbateri aprinse pe tărâm literar şi la nivelul societăţii.

Politică şi morală

Günter Grass a fost un adevărat multitalent în plan artistic: nu doar romancier, poet, ci şi sculptor sau grafician, ilustrându-şi chiar propriile cărţi. Günter Grass a fost decenii la rând o voce sonoră în Republica Federală, considerat un fel de "instanţă morală". Începând din 1961 s-a implicat în favoarea social-demcoraţilor germani, fără a fi, însă, membru de partid. În 1969 a sprijinit, de pildă, campania electorală a lui Willy Brandt, aderând câţiva ani mai târziu la SPD. A renunţat însă la carnetul de partid în momentul în care n-a mai fost de acord cu politica formaţiunii privind legislaţia faţă de solicitanţii de azil.

A rămas un contemporan foarte critic, incomod, angajându-se pentru respectarea drepturilor omului, în favoarea scriitorilor persecutaţi sau împotriva războaielor. Dezvăluirile făcute în 2006, potrivit cărora la vârsta de 17 ani a făcut parte din Waffen-SS au stârnit, însă, discuţii aprinse nu numai în Germania. Din "instanţă morală" a ajuns să fie acuzat de făţărnicie.

O poezie provocatoare

În vârstă fiind deja, în aprilie 2012, Günter Grass a făcut să izbucnească un nou scandal în jurul său prin publicarea unui text sub formă de poezie cu titlul "Ceea ce trebuie spus", un text critic la adresa politicii israeliene. Scriitorul german avertizează faţă de un posibil atac atomic israelian asupra Iranului şi califică capacitatea nucleară a Israelului şi politica sa de ocupaţie drept un pericol pentru pacea mondială. Pamfletul a stârnit indignare, autorul a fost acuzat de antisemitism, fiind declarat persona non grata în Israel.

Cu toate acestea, Günter Grass a fost considerat, pe tot parcursul vieţii, un model, nu în cele din urmă de către colegii săi de breaslă mai tineri. Uwe Tellkamp l-a calificat, de pildă, drept "una din cele mai puternice forţe narative ale literaturii germane", iar Moritz Rinke a vorbit despre "poate cel mai interesant şi multitalentat dinozaur".