„Oare nu există eșafod pentru cei care tac știind că ne-au orbit, ne-au surzit, ne-au însingurat?”
https://p.dw.com/p/1CpT1
Imagine: Fotolia/line-of-sight
Publicitate
Poate da, poate nu. Poate vom afla vreodată răspunsul. Sau poate că Anni Lorei, cea care a pus întrebarea, cândva, demult, într-una dintre poeziile scrise pe la cumpăna mileniilor, știe deja cum stau lucrurile.
Scriitoarea Anni Lorei a plecat, deodată cu fosta noastră colegă și prietenă Hannelore Mainka, cunoscută ascultătorilor DW şi sub pseudonimul Mara Călinescu.Anni Lorei MainkaImagine: DW Dacă am spune că-n urmă îi rămân poeziile și proza n-am face decât să ne mințim. Nici versurile, nici vreuna dintre metafore, nici toate, la un loc, nu au cum să îi suplinească absența.
De fapt, Anni Lorei nu a plecat. Nu avea cum să o facă. Știți, Anni Lorei este unul dintre acei oameni cărora le este interzis să plece.
Pentru că nu va exista niciodată nimeni să îi ia locul.
Ne auzi, Anni? Pe mai încolo!
Miercuri, 6 august 2014, cenușa ei a fost depusă la cimitirul evanghelic Bellu din București.
