Peste Havana nu bate, încă, vânt german

"Alemania Democrática". Mulţi cubanezi îşi amintesc cu plăcere şi nostalgie de studenţia petrecută în Germania. Alţii, de perioada în care au venit, pe bază de contract, să lucreze în Republica Democrată Germană. Aproximativ 30 de mii de bărbaţi şi femei din Cuba au studiat şi lucrat în fosta RDG, cubanezii fiind una dintre cele mai mari comunităţi de imigranţi din fostul stat muncitoresc-ţărănesc.

Cine ajunge în Cuba, poate merge pe urmele acelor vremuri. Chiar şi astăzi, în frumoasa ţară insulară, încă mai poţi vedea maşini de spălat marca "WM 66", motorete produse de "MZ" şi frigidere produse de VEB. Toate acestea şi multe alte lucruri sunt mărturia legăturilor cândva foarte strânse între cele două ţări.

Muncitorii cubanezi din RDG au cumpărat aceste bunuri de consum cu banii lor "străini" şi le-au trimis acasă, transformându-le în simboluri ale prosperităţii.

O insulă pentru Honecker

În acele vremuri, în RDG, Cuba nu era privită cu indiferenţă. Dimpotrivă: idilica, tropicala Cubă stârnea fascinaţia multor oameni. Fidel Castro a înţeles din timp acest lucru şi a ştiut să folosească aceste sentimente în scopuri politice. În cadrul vizitei sale oficiale în RDG din 1972, Fidel Castro îi face un cadou ieşit din comun "statului frate RDG": pe o hartă întinsă în fata lui Honecker, o insulă era notată cu numele Ernst Thälmann.

Desigur, numele ales nu era întâmplător, fiind cunoscut oricarui cetăţean al RDG - Ernst Johannes Fritz Thälmann, liderul comunist german, politician al Republicii de la Weimar, arestat de Gestapo in 1933 şi, se pare, împuscat în 1944 din ordinul direct al lui Adolf Hitler.

O lună mai târziu, Fidel Castro completează cadoul cu un bust al lui Thälmann , amenajat chiar pe insulă. Bustul a fost inaugurat oficial la 18 august 1972, la 28 de ani de la căderea fascismului. La eveniment au participat un consilier de la ambasada RDG în Cuba şi ofţeri de rang înalt ai flotei maritime est-germane.

Cuba şi RDG au reluat relaţiile diplomatice încă din 1963. Berlinul de Est cumpăra zahăr, citrice şi nichel din Cuba şi ajuta activ Cuba la dezvoltarea sistemului de educaţie. În plus, Partidul Unității Socialiste din Germania (aflat la putere în Berlinul de Est) a oferit regimului de la Havana motoare şi maşini de ultimă generaţie. În 1980, fosta RDG a ridicat în Cuba cea mai mare fabrică de ciment din America de Sud.

Cooperare insidioasă

Însă cooperarea între cele două state socialiste a avut părţile ei întunecate. De pildă, Berlinul de Est a susţinut neobosit Cuba în tentativele de ascultare şi spionare a cetăţenilor ei. Jorge Garcia Vazguez, un critic al regimului cubanez, povesteşte că, în anii '60, STASI, fost serviciul secret și poliția politică a fostei Republici Democrate Germane este cel care a pus pe picioare serviciul secret cubanez.

"Atât metodele de interceptare, monitorizare şi interogare, cât şi întreaga tehnică necesară - camere de filmat, microfoane, etc - veneau din Berlinul de Est", a relatat Vazquez în timpul unui dialog cu Societatea Internaţională pentru Drepturile Omului. "De la bun început, scopul a fost lichidarea sistematică a opoziţiei, atât în Cuba, cât şi în RDG".

După dispariţia RDG şi unificarea celor două Germanii, importanţa politică Cubei s-a diminuat semnificativ. Chestiunea datoriilor Cubei faţă de RDG a fost reglementată abia în anul 2000 printr-un acord de reeşalonare a acestora. Colaborarea oficială pentru dezvoltare a fost întreruptă în 2003, iar tratatele bilaterale lipsesc cu desăvârşire.

Havana este, însă, atragătoare

Situaţia s-ar putea totuşi schimba. "Guvernul german trebuie să treacă odată şi odată peste blocada ideologică care împiedică normalizarea relaţiilor cu Havana şi să ia act de progresele sociale din Cuba", a declarat parlamentarul german Heike Hänsel, membră a Partidului Stângii.

Hänsel însoţeşte comisia pentru colaborare economică şi dezvoltare, aflată în vizită în Cuba. În opinia ei, pe fondul ameliorării relaţiilor între SUA şi Cuba, există o şansă reală de reapropiere şi între Havana şi Berlin.