Grecia: adevărul iese la iveală mai târziu

În curând se vor împlini cinci ani de când supraîndatorata Grecie a generat o criză profundă în uniunea monetară. De atunci încoace au luat calea Atenei 240 de miliarde de euro - credite de urgenţă din partea Fondului Monetar Internaţional şi a Uniunii Europene. În plus, creditorii privaţi au fost nevoiţi să-şi ia gândul de la aproximativ 107 miliarde de euro.

Dar toate acestea n-au fost de prea mare ajutor. În prezent, datoriile Greciei se ridică la 320 de miliarde de euro, adică 180% din PIB. Gradul de îndatorare e mult mai mare comparativ cu cel de dinaintea crizei. În faţa acestui munte de datorii, excedentul primar de doar 1,5 miliarde de euro nu înseamnă nimic.

"Grecia are cea mai mare rată a şomajului din Europa. Are o economie în continuă scădere din 2008 încoace. Dintr-un excedent primar atât de modest trebuie să onoreze dobânzi şi rate. Aşa n-are cum să funcţioneze!", susţine expertul în economie Max Otte.

Un nou început?

La rândul său, Joachim Scheide de la Institutul pentru Economie Mondială din Kiel crede că Grecia nu va reuşi să se redreseze prin propriile-i puteri după încheirea programului de asistenţă financiară.

Scheide pledează pentru o nouă rundă de tăiere a datoriilor - de data aceasta la jumătate nu la 10% sau 20%.

Anularea datoriilor ar trebui acompaniată de o politică bugetară solidă şi reformarea structurii economice a ţării. "După aceea s-ar putea concentra asupra altor proiecte pentru stimularea economiei. Numai în aceste condiţii am putea vorbi într-adevăr despre un nou început", afirmă Scheide.

Cu toate acestea, ideea unui nou început nu e pe placul tuturor: "Există teama că şi alte ţări vor face la fel", adaugă Scheide. Şi unde se va ajunge dacă cel care nu poate rambursa creditele este scutit, în cele din urmă, de orice răspundere?

Max Otte are o altă explicaţie pentru imposibilitatea ştergerii datoriilor Greciei: "Sumele împrumutate provin de la bănci şi de la marile fonduri. Aceste instituţii se apără. Politica nu pare a avea destulă putere pentru a le impune să renunţe la aceşti bani."

O nouă strategie pentru Grecia

În 2012, zona Euro le-a promis investitorilor că ştergerea datoriilor este un proces unic. Între timp, sectorul public deţine peste jumătate dintre titlurile de stat elene. O anulare a datoriilor fără ţările euro şi fără Banca Centrală Europeană n-ar prea avea sens.

Pentru că guvernele ţărilor contributoare nu vor să fie acuzate de către electorat că aruncă banii pe fereastră, o a treia tranşă de ajutor nu va putea fi acordată cu uşurinţă.

"Acordarea unui nou ajutor se bazează pe o altă strategie; una care să nu mai afecteze contribuabilul în mod direct", afirmă Scheide. Noua strategie constă în reducerea dobânzilor şi extinderea termenelor de rambursare a creditelor.

Experţii o consideră tot o ştergere a datoriilor, însă una blândă şi silenţioasă. Termenul mediu al unui împrumut este deja de 32 de ani. Reducerea dobânzilor poate fi operată de mai multe ori, până când se va ajunge să nu mai fie nimic de micşorat.

În aceste condiţii, niciun politician aflat la putere nu se va mai grăbi să înapoieze creditele ale căror termene de rambursare pot fi prelungite, teoretic, la infinit. Iar creditorii şi-ar mai vedea banii la calendele greceşti.