1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Folclor constituţional

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti26 noiembrie 2014

CCR va judeca în curând o speţă similară cu cea a primarului Klaus Iohannis. În joc nu se află doar soarta preşedintelui ales, ci în primul rând capacitatea statului român de a institui o ordine raţională.

https://p.dw.com/p/1Du7c
Imagine: Reuters/B. Cristel

Procesul pe care Klaus Iohannis, preşedintele ales, îl are cu ANI continuă să suscite comentarii neliniştitoare. Amânările instanţelor de judecată nu fac la rândul lor decât să întreţină nesiguranţa care este, fireşte, instrumentată politic, semănând de pe acum neîncrederea în noua administraţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după mai multe amânări, a admis în principiu recursul pe care l-a înaintat ANI, stabilind primul termen pentru 14 ianuarie 2015.

De ce nu a judecat până acum Înalta Curte? O explicaţia a oferit chiar preşedinta Curţii, judecătoarea Livia Stanciu, care declara, nu demult, cu aerul că emite o simplă supoziţie, că judecătorii vizaţi aşteaptă, probabil, să se pronunţe în prealabil Curtea Constituţională. Înalta Curte ar evita astfel o decizie pe care CCR ar putea să o invalideze.

Într-adevăr, CCR ar urma să ia în discuţie, la începutul lunii decembrie, o excepţie de neconstituţionalitate care se referă la o situaţie asemănătoare cu cea a lui Klaus Iohannis. Dar dacă şi CCR amână judecata?

Aceste amânări au devenit intolerabile. Au apărut deja tot felul de speculaţii care riscă să mineze credibilitatea noului preşedinte. Iar prietenii preşedintelui ales, sau cel puţin cei care pretind a fi de partea sa, spun că deciziile Justiţiei nici nu mai contează de vreme ce poporul s-a exprimat prin vot. Dar prietenii pot fi uneori mai dăunători decât duşmanii, căci un asemenea raţionament aruncă o umbră asupra noului preşedinte, sugerând că a redus Justiţia la tăcere prin vot popular. Or, acest lucru ar avea multe consecinţe politico-juridice printre care şi aceea de a limita puterile Curţii Constituţionale, aducându-le eventual la nivelul celor definite prin Constituţia din 1991. În ambianţa de nesiguranţă întreţinută poate şi cu intenţie, proliferează tot felul de raţionamente îndoielnice.

E firesc însă ca lumea să se întrebe ce se va întâmpla dacă Klaus Iohannis va fi, la capătul procesului, declarat incompatibil. Şi pentru ca întrebările să nu degenereze într-un soi de folclor constituţional, aşa cum am văzut deja că se întâmplă, ar fi necesar ca cei în drept să limpezească odată toate aceste lucruri.

Problema pe care o pune speţa primarului de la Sibiu este, în logica faptelor, simplă, dar ea a fost complicată de o lege proastă, incoerentă, care a trasat incompatibilităţi arbitrare. Am discutat subiectul de mai multe ori, arătând că legile anticorupţie au exagerat pe alocuri din exces de zel şi că ar fi momentul ca ele să fie revizuite. Problema aceasta nu îl priveşte numai pe Klaus Iohannis, ci priveşte întreaga problematică a incompatibilităţilor şi priveşte de fapt capacitatea statului român de a institui o ordine raţională.