Fantomaticul cvorum

Institutul Naţional de Statistică a publicat joi informaţii care sugerează că la referendumul de demitere din vara anului 2012 cvorumul de participare ar fi fost atins. Subiectul nu poate fi dezvoltat din punct de vedere legal, căci datele sunt nesigure, şi nici din punct politic căci ar pune în pericol coabitarea.

Dar de aici ar trebui să se tragă consecinţele necesare cu privire la legislaţia electorală. Incongruenţa dintre datele Institutului Naţional de Statistică şi listele electorale permanente nu poate fi lăsată nerezolvată. Potrivit Biroului Electoral Central, la data de 09.07.2012, numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale era de 18.308.612. Dar din datele INS reiese că în cadrul populaţiei stabile numărul cetăţenilor de peste 18 ani la data recensământului era de 16.269.839. În schimb ”numărul persoanelor plecate în străinătate pentru o perioadă de cel puţin un an, care nu fac parte din populaţia stabilă, este de 727,5 mii.” Dacă admitem că toţi cei plecaţi sunt adulţi, atunci obţinem un total de 16.997.339. Scăzând din numărul total de alegători, observăm că lipsesc 1.311.273 de persoane.

Este foarte adevărat că INS îşi ia precauţii explicând că ”la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau plecate cu întreaga familie în străinătate şi nici nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare informaţiile solicitate despre aceştia”. Aproape un milion şi jumătate de români s-ar afla aşadar ”pierduţi” undeva în conul de umbră al oricărei administraţii. Într-o scurtă paranteză istorică am putea sugera că aceasta ar fi putut fi şi realitatea demografică din vechea Transilvanie, acolo unde datele maghiare sau imperiale nu înregistrau decât o mică parte din populaţia românească. Totuşi acestea sunt inferenţe nesigure. Singurul temei mai solid ar fi listele electorale permanente, dar am văzut de-a lungul timpului că nici acestea nu sunt fiabile.

Concluzia : administraţia românească nu se poate întemeia pe nicio evidenţă cât de cât sigură. Recensământul este relativizat de înşişi autorii săi, care îşi recunosc incompetenţa, iar listele electorale alcătuite de autorităţi au fost denunţate de prea multe ori în ultimii 20 ani ca să mai inspire încredere. De regulă, listele electorale sunt supradimensionate din neglijenţă administrativă sau din diferite interese practice. Nu ştim aşadar cu minimă aproximaţie câţi cetăţeni români sunt şi nu ştim, prin urmare, nici câţi cetăţeni români au dreptul de a vota.

Or, în aceste condiţii instituirea unui cvorum de participare este complet iraţională. Cvorumul pretinde atingerea unui procent dintr-o cantitate necunoscută. În plus chiar dacă am avea o evidenţă exactă a românilor din străinătate, este nefiresc să-i însumezi la cvorum câtă vreme aceştia în proporţie covârşitoare nu au votat niciodată în ultimii 10 ani. Cei mai mulţi alegători din străinătate care au participat la un scrutin au fost înregistraţi la alegerile prezidenţiale din 2009, când au votat 147.754 de persoane.

Practic vorbind cvorumul de participare este de aproape două treimi, căci în mod constant doar populaţia stabilă din România se prezintă la vot.

Soluţiile sunt evidente şi cu toate acestea au fost ignorate de toate guvernele: Nu-i poţi lua mereu în calcul pe românii din străinătate dacă nu le oferi posibilitatea practică de a vota. Mulţi nu votează pentru că s-au desprins de realitatea românească, dar destui sunt aceia care pur şi simplu nu pot parcurge sute de kilometri până la ambasada sau consulat. Aşadar, ar trebui să se instituie în prealabil votul prin corespondenţă (vezi legea Baconschi). Evident nu doar pentru cei din străinătate, ci pentru toată lumea. Sunt destui români care se află plecaţi pe termene scurte, care sunt bătrâni şi bolnavi sau care pur şi simplu doresc să beneficieze de un drept al tuturor.

Dar în chipul acesta sistemul electoral al României ar suferi o veritabilă revoluţie. Ca să poţi vota ar trebui să-ţi declari o adresă validă şi, în subsidiar, să te înscrii singur pe listele electorale cu ceva timp înainte. În felul acesta s-ar rezolva toate dificultăţile legate de slăbiciunea administraţiei. Nu vor mai exista liste electorale permanente alcătuite de Interne sau alte autorităţi publice, incompetente şi corupte, ci liste electorale ale celor autoînscrişi. Totul ar deveni clar şi cinstit.