1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Executivul bicefal promite, pe viitor, noi tulburări

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti8 iulie 2014

Relaţia confuză dintre preşedintele republicii şi şeful guvernului va continua să provoace, noi tulburări, indiferent cine va câştiga alegerile.

https://p.dw.com/p/1CY4s
Imagine: AP

Ne vom întoarce foarte repede la vechea ceartă constituţională: preşedintele şi primul-ministru se găsesc într-o situaţie neclară de rivalitate reglementată confuz. Dacă, ipotetic, va câştiga dreapta, noul preşedinte, stimulat de succesul său, va căuta fie să reformuleze majoritatea, fie să se implice autoritar în treburile guvernului. În afara lui Cristian Diaconescu, candidat pur decorativ, niciunul dintre potenţialii candidaţi ai dreptei nu pare dispus la o poziţie relativ retrasă.

Scandalul va izbucni inevitabil cu ocazia primului Consiliu European la care vor dori să participe atât premierul în funcţie, Victor Ponta, cât şi noul preşedinte, care va cita ultimele interpretări ale Curţii Constituţionale. Or, dacă Traian Băsescu putea invoca experienţa, vechimea şi mai ales continuitatea în abordarea unor probleme, noul preşedinte, oricare va fi acesta, nu va putea face acelaşi lucru. Oricare ar fi candidatul ipotetic câştigător, este depăşit ca exprienţă externă şi continuitate instituţională de primul-ministru Victor Ponta. Aşadar premisele scandalului sunt puse de pe acum. E mai clar ca niciodată că proiectul revizuirii Constituţiei ar trebui reluat imediat după alegerile prezidenţiale.

Dar dacă va câştiga Victor Ponta – care şi-a anunţat în cele din urmă candidatura în alegerile prezidenţiale – vor apărea alte probleme, derivate din aceeaşi imprecizie constituţională. Actualul prim-ministru va prelua puterea executivă integral şi, cel puţin sub aspectul acesta, va exercita o putere similară cu aceea a lui Traian Băsescu. Lider al partidului majoritar aflat la putere, eventualul viitor preşedinte PSD va tinde să ignore bicefalismul puterii executive.

Este adevărat că prim-ministrul Victor Ponta a spus, în mod apăsat, că doreşte să se delimiteze de modelul unui preşedinte care se amestecă în treburile guvernului, dar propria sa experienţă guvernamentală recentă îl va pune în faţa unei tentaţii irepresibile. Traseul politic însuşi, de la premier la preşedinte, va crea situaţii de natură să-l menţină într-un contact mai strâns cu Guvernul decât ar recomanda-o popriile promisiuni. Ar fi nevoie de un nou premier cu o personalitate foarte puternică şi cu un pronunţat instinct al independenţei personale pentru ca guvernul să funcţioneze la fel ca astăzi, adică fără intervenţia directă a preşedintelui. Este posibilă, desigur, şi varianta unei colaborări discrete dintre preşedinte şi premier, una de natură să păstreze coerenţa guvernării şi, totodată, faţada separaţiei constituţionale. Cu inteligenţă şi tact şi defectele Constituţiei ar putea fi acoperite.

Totuşi slăbiciunile oamenilor ne îndeamnă să credem că modelul executivului bicefal predispune la multe riscuri şi că ar fi mai bine să fie curmat. Este dezamăgitor că nimeni nu mai vorbeşte despre modificarea Constituţiei şi niciun candidat – cu excepţia unuia fără şanse – nu crede de cuviinţă să promită relansarea subiectului. Traian Băsescu va pleca, e adevărat, dar textul confuz al Constituţiei va rămâne şi va îngădui mai devreme sau mai târziu tot felul de încurcături sau abuzuri.

Înclinaţia spre neglijenţă şi viclenie măruntă e foarte mare. Exemplul cel mai bun este legea incompatibilităţilor, care nu a fost încă modificată în ciuda încurcăturilor provocate. Astăzi nimeni nu poate spune cu certitudine (juridică) dacă Mircea Diaconu ar putea să fie sau nu deputat european, iar de vină este în primul rând legea, care conţine două prevederi opuse în acelaşi articol. Dar în loc să cadă de acord asupra modificării ei, partidele ocultează realitatea, căutând să tragă foloase din propria interpretare. La altă scară, cu Constituţia a fost şi va fi la fel.