1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Europa pe urmele României în combaterea corupţiei

Horaţiu Pepine8 aprilie 2013

Lovită puternic de afacerea Cahuzac, Administraţia Franţei anunţă adoptarea unor legi anticorupţie care seamănă perfect cu cele existente în România.

https://p.dw.com/p/18BjH
corruption, embracery, bribe, bribery, briber, banknotes, black money, euro, EUR, currency, crime, envelope, young man (CTK Photo/Josef Horazny) *MODEL RELEASED, MR*
Imagine: picture-alliance/CTK

Argumentul cel mai puternic invocat la Bucureşti împotriva instituirii unei Agenţii de Integritate autonome a fost caracterul ei excepţional. Nicăieri în Europa - au semnalat şi oameni aflaţi în afara oricăror îndoieli - nu există un asemenea organism, după cum nicăieri nu există o lege a declaraţiilor de avere şi de interese atât de amănunţită. Este adevărat că legea românească este din acest punct de vedere cea mai severă şi că ea poate pune, uneori, pe cei cinstiţi în situaţii stânjenitoare. E, în definitiv, ca la aeroport acolo unde, din cauza ameninţărilor teroriste, toţi cetăţenii respectabili sunt nevoiţi - la porţile non-Schengen - să suporte un tratament destinat mai degrabă unor infractori. Când te dezbraci de sacou şi scoţi cureaua, când eşti somat uneori să scoţi pantofii sau cizmele, demnitatea personală are cu siguranţă de suferit.

Este posibil însă, din păcate, ca încetul cu încetul severitatea legii să cuprindă şi alte zone ale Europei şi să asistăm în anii care vin la o uniformizare a circumspecţiei legale. Un indiciu puternic este reacţia la afacerea Cahuzac pe care a avut-o primul ministru al Franţei. În cursul vizitei sale în Germania, la sfârşitul spătămânii trecute, Jean-Marc Ayrault a anunţat că va propune un proiect de lege care va înăspri mult sancţiunile împotriva demnitarilor lipsiţi de integritate. Iar în cadrul unui interviu apărut luni în publicaţia La Nouvelle République el a declarat : ”Suntem cu toţii îndureraţi şi scandalizaţi de această afacere.(...) Vreau să tragem toate învăţămintele din ceea ce s-a întâmplat, am spus bine, toate învăţămintele. Pregătesc de aceea, sub autoritatea preşedintelui Republicii, măsuri severe pentru a garanta transparenţa, respectul faţă de lege şi probitatea. Sancţiunile vor fi înăsprite, căci nu putem tolera nici cea mai mică scădere din partea acelora care sunt investiţi cu o funcţie publică”.

Premierul francez a oferit însă şi câteva indicaţii cu privire la ţintele precise ale viitoarei propuneri legislative: ”trasparenţa totală a averilor, supravegherea conflictelor de interese, lupta împotriva fraudei fiscale şi a paradisurilor fiscale”. În fine, a încheiat el, ”vor fi poate ezitări şi împotriviri, dar le voi combate cu cea mai mare energie, căci este vorba de condiţia însăşi a încrederii.” Urmarea imediată a fost că ministrul delegat pentru persoane cu handicap şi lupta împotriva excluziunii sociale, Marie-Arlette Carlotti, şi-a publicat pe blogul său o extinsă declaraţie de avere. Aşadar începutul a fost făcut şi am putea spune că Franţa merge pe urmele legislaţiei româneşti.

În 14 septembrie 2011 avuseseră loc în plenul Parlamentului European dezbaterile asupra unei Rezoluţii iniţiate de deputata Monica Macovei privitoare la ”eforturile Uniunii Europene de combatere a corupţiei”. Deputata europeană aleasă în România propunea crearea unui mecanism de combatere a corupţiei la nivelul întregii Uniuni. ”Am vrut şi avem pentru prima dată, spunea Monica Macovei în plenul adunării, un mecanism anticorupţie al Uniunii.(...)Avem nevoie de el pentru a ieşi din criza economică, financiară şi de încredere”. Rezoluţia care s-a bucurat de susţinerea tuturor grupurilor politice a întrunit 553 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi 11 abţineri.

În stadiul actual, o rezoluţie adoptată în Parlamentul european nu reuşeşte totuşi, chiar dacă are susţinerea Comisiei, să producă cu adevărat un mecanism eficient şi aplicabil, dar crizele locale au, în schimb, această forţă de iniţiere. Mai ales ţările occidentale, ca Franţa, nu vor da prea multă atenţie acestor iniţiative venite din periferia Uniunii, dacă nu vor fi ele însele cutremurate de scandaluri şi crize de încredere. Rezoluţia Macovei a reuşit însă să anticipeze un anumit curs al lucrurilor, căutând să ofere soluţii preventive.

Afacerea Cahuzac, care a pus la îndoială chiar temeiurile solidarităţii socialiste, a avut, într-adevăr, darul de a provoca o reacţie puternică. Astăzi în Franţa, dar mâine s-ar putea produce ceva asemănător în Spania sau în Italia. Măsurile anti-corupţie se vor extinde, iar circumspecţia legală va tinde să se generalizeze. Chiar dacă exigenţa publică este bine-venită, asistăm, în esenţă, la evoluţii politice profund negative, la o scădere a încrederii şi la o degradare a ambianţei sociale care vor duce la proliferarea normelor restrictive. Nu este deloc cea mai fericită evoluţie pentru societăţile europene, dar cel puţin românii nu se vor mai simţi atât de stingheri.

Horaţiu Pepine