Eurocriticii intră în alegeri

Curtea de Apel a respins decizia BEC privind candidatura Noii Republici la europarlamentare. Sentinţa face dreptate unui partid mic care nu se bucură nici de susţinerea structurilor statului, nici de sprijinul marilor televiziuni. Dar mai important nu este faptul că la alegeri va apărea un buletin de vot în plus, ci că NR aduce cu sine un mesaj unic în contextul politic românesc. Din cauză că partidele mari nu vorbesc cu adevărat despre problemele europene, nu s-a remarcat că NR este singura grupare eurocritică, singura care se opune explicit tuturor formelor de ferederalism european care ar duce la dizolvarea statelor naţionale.

Dacă va reuşi să treacă pragul electoral, reprezentanţii NR se vor afilia Grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni din care fac parte Partidul Conservator din Marea Britanie, Partidul Civic Democrat din Cehia sau Partidul Lege şi Justiţie din Polonia, creat de fostul preşedinte Lech Kaczyński. ”Decalogul” grupului conservator este Declaraţia de la Praga, adoptată în 2009 în care se afirmă printre altele ataşamentul faţă de familie ca ”piatră de temelie a societăţii” şi susţinerea faţă de suveranitatea naţională prin opoziţie cu federalismul european.

În cadrul unei dezbateri pe tema alegerilor europene cineva spunea că e firesc să se discute mai curând teme locale decât europene şi că aşa este peste tot, înclusiv în Occident. În linii mari are dreptate, dar se uită că germanii sau francezii, de exemplu, se consideră pe sine Europa însăşi, în timp ce românii au fatalmente psihologia noilor veniţi, care nici nu au fost încă acceptaţi pe deplin (vezi Schengen). De aceea era de fapt vital ca toate partidele mari să integreze liniile principale ale politicii europene în discursul intern. Atunci când germanii discută despre salvarea monedei comune, ei discută despre Germania, dar, în mod inseparabil, şi despre Europa. Or, în România disputa despre taxa pe benzină nu are nicio legătură cu Europa. În afară de insistenţa asupra liberei circulaţii a forţei de muncă - subiect important cu siguranţă - niciun partid mare nu spune cum vede Europa viitorului şi nici ce loc ar rezerva României. Desigur putem presupune că fiecare grupare asumă fără dezbatere internă opiniile grupului european din care face parte, dar acest lucru nu este evident. În plus un partid ca PNL, de exemplu, pretinde a fi ”mai de dreapta decât ALDE” (Crin Antonescu la Hotnews), dar că din diferite motive va continua să activeze în acel grup. Aşadar dezbaterea nu este deloc inutilă şi cetăţenii României ar trebui antrenaţi în aceste discuţii.

În acest gol de dezbatere, Noua Republică face o excepţie, asumând explicit o poziţie antifederalistă. Ei anunţă că vor milita împreună cu conservatorii britanici pentru consevarea statelor naţionale şi reafirmarea principiului subsidiarităţii. Este un fel de a spune că nu doresc să cedeze întreaga putere birocraţiei de la Bruxelles. Este adevărat că preşedintele Traian Băsescu şi-a făcut el însuşi cunoscute intenţiile, pe care am putea presupune că le-a transferat Mişcării Populare. Preşedintele a dat de înţeles că doreşte să ţină România cât mai aproape de nucleul federalist în varianta dreptei populare, dar totuşi nimeni nu vorbeşte despre aceste lucruri în campania electorală.

De fapt, ca să trasăm tabloul sumar, am avea o grupare implicit federalistă (PMP), una explicit antifederalistă şi alte grupări (cele mai mari ) care preferă o stare de nedeterminare. Câtă vreme nu se discută despre aceste lucruri asistăm la un clivaj potenţial care nu va produce efecte în aceste alegeri. Lipsa de vizibilitate a mesajului se trage poate şi din complicaţiile politicii interne. Noua Republică nu s-a definit niciodată prin opoziţie cu preşedintele Traian Băsescu, ceea ce nu face decât să îngroaşe ceaţa confuziilor. Dacă pe plan intern NR şi PMP activează în sens larg în tabăra anti-PSD, incorporând şi multe afinităţi personale, pe plan european ar fi, teoretic, duşmane radicale.