O lecţie amară

O primire de pomină i-au făcut elenii cancelarei germane Angela Merkel: cu onoruri militare şi cu drapele pe care era înscrisă zvastica. Şi aceasta deşi şefa guvernului de la Berlin a sosit la Atena spre a-i consola şi încuraja pe locuitorii Greciei, grav afectaţi de criză.

Dar dincolo de toate avertismentele conform cărora nu ar trebui supraevaluate protestele ce au acompaniat sejurul de doar cîteva ore al Angelei Merkel pe pămîntul Eladei, ar trebui ca europenilor să le dea totuşi de gîndit următorul aspect, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG pe prima pagină: demonstraţiile anti-Merkel au scos la iveală cît de rapid poate Europa recădea în vechile reflexe şi stereotipii atunci cînd uleiul motorului unificării, anume bunăstarea pentru toţi, seacă. Grecilor le merge desigur mult mai rău decît creditorilor lor dar nu este mai puţin legitim ca şi în ţările mai bogate să se facă tot mai puternic auzită următoarea întrebare: ce sens poate avea solidaritatea faţă de statele care în loc de mulţumiri proferează injurii la adresa celor care le dau o mînă de ajutor, conchide ziarul citat.

Furioşii atenieni comit o eroare fatală – deduce din neutra Elveţia TAGES-ANZEIGER, comentînd „primirea” făcută de greci Angelei Merkel. Ei sunt cei care decenii la rînd au reales aceeaşi clasă politică incompetentă şi coruptă. Nu puţini au profitat de pe urma corupţiei şi a sistemului deficitar de impozite. Nu mai puţin falsă este impresia că Merkel ar putea la un semn rezolva nu doar problemele Greciei ci şi cele ale întregului continent. Nu cancelara germană este de vină pentru mizeria în care a ajuns ţara, Merkel nu este regina Europei ci doar şefa unei coaliţii de guvernămînt cam iritabile.

Motivele acestei nervozităţi le deduce tot din Elveţia NEUE ZÜRCHER ZEITUNG: ştiind că germanii sunt tot mai puţin dispuşi să transfere sume tot mai mari de bani în ţările flancului sudic al zonei monetare comune, Merkel s-a ferit să adopte în Grecia postura mătuşii bogate care împarte pomeni rubedeniilor sărace. Dar în acelaşi timp ea nu poate face uitată des repetata promisiune de a nu-i lăsa pe greci de izbelişte. Or dacă după vorbe trebuie să urmeze faptele atunci înseamnă că în Grecia trebuie să ajungă şi mai mulţi bani, cît mai curînd posibil.

Imaginile furibundei primiri făcută de greci şefei guvernului german sunt un document al ingratitudinii, consideră AUGSBURGER ALLGEMEINE, dar precizează imediat că impresia este una superficială. Ura elenilor este alimentată de prăbuşirea totală a economiei, de o cotă a şomajului de 25%, de lispa de perspectivă a tineretului. Dar mai ales sporeşte frustrarea pricinuită de faptul că din nou cetăţeanul de rînd achită nota de plată a unei politici iresponsabile, a unei plutocraţii autohtone care în loc să achite impozite s-a dedat la evaziuni fiscale în cel mai mare stil.

LE FIGARO identifică însă şi un alt izvor al frustrării ce întreţine viu focul răzmeriţei elene: dura politică de austeritate pe care Germania o revendică din partea guvernului de la Atena în schimbul ajutoarelor menite să ferească ţara de faliment.

Că severa terapie aplicată de ţările nordice, partenerilor lor din sud a rămas lipsită de rezultatele scontate, nu s-a soldat decît cu o avalanşă de efecte secundare negative – nu-l împiedică pe cotidianul olandez DE VOLKSKRSANT să recomande continuarea tratamentului, prin aplicarea în economie a unor radicale reforme structurale, prin reglementarea impozitelor şi eradicarea corupţiei. În schimb, trebuie să se renunţe la reducerile salariale, la diminuarea pensiilor, contraproductive din perspectiva consumului. Nord-europenii la rîndul lor trebuie să recunoască lipsa de efecte pozitive a medicaţiei administrate grecilor şi să renunţe la speranţa de a vedea vreodată rambursate, sumele de bani vărsate în visteria Atenei, spre a o salva de la faliment.

Ceea ce înseamnă că şi Europa are de tras unele învăţăminte din lecţiile amare pe care le-a primit în ultima vreme. De pildă, atunci cînd a primit în sînul Uniunii ţări corupte, precum Bulgaria şi România, dă de înţeles comentariul publicat în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. În viitor fiecare candidat va fi cît se poate de sever verificat, iar Bruxelles-ul a jurat că va fi mai vigilent.

Si ce se întîmplă acum, cu nouă luni înainte de preconizata aderare a Croaţiei? Comisia UE prezintă o lungă listă de carenţe deşi negocierile de aderare cu fosta republică jugoslavă au fost încheiate oficial în urmă cu un an. Pe bună dreptate se întreabă comentatorul în continuare: cum de a a dat din nou Bruxelles-ul undă verde unui candidat inapt. Cîte ţări imature să mai fie introduse în această familie europeană? Nu este suficient de mare paguba produsă proiectului european de Grecia şi de celelalte cazuri de asanare economică şi politică. Faptul că procesul extinderii a fost comutat pe pilotul automat este cea mai mare eroare comisă de Uniunea Europeană.