Talentul vorbeşte aceeaşi limbă, în România, Germania sau SUA

Spectacolul “Pe scurt: Caragiale” s-a jucat în premieră absolută pe scena Schauspielschule Charlottenburg, marcând, alături de alte evenimente culturale organizate în cadrul Anului Caragiale, 100 de ani de la moartea autorului, la 22 iunie 1912, la Berlin.

Şapte tineri actori de la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea au înscenat, în regia lui Adrian Roman, un spectacol în limba română, construit pe câteva schiţe ale lui Ion Luca Caragiale. Şi deşi cea mai mare parte a publicului a fost formată din spectatori germani, rezultatul s-a dovedit a fi cel puţin la înălţimea aşteptărilor:

“Am avut emoţii, şi autorul spectacolului, Adrian, şi colegii de pe scenă, şi eu, şi colegii de la şcoală”, a mărturisit pentru DW actorul Valentin Plătăreanu, fondatorul şi directorul şcolii de teatru Schauspielschule Charlottenburg.

Umorul lui Caragiale îi amuză şi pe berlinezi

“Ne-am gândit cum o să reacţioneze publicul. Publicul a fost minunat şi l-a înţeles pe Caragiale - şi sigur că era un procent mai mare de spectatori care vorbeau limba germană”, a adăugat Plătăreanu.

“Pe scurt: Caragiale” este de fapt primul schimb cultural româno-german organizat de Schauspielschule Charlottenburg. Textele schiţelor La poştă, Căldură mare, Justiţia română, Temă şi variaţiuni, Five O’Clock, Situaţiunea, Lanţul slăbiciunilor şi Mitică au fost traduse pentru publicul german. Un public ce a savurat din plin, se pare, replicile despre Strada Sapienţii sau descrierile “bucureşteanului par excellence”.

“Emoţia s-a încheiat cu o bucurie, am văzut Caragiale după 100 de ani de la plecarea lui dintre noi, aici la Berlin. Iată, că acest domn Caragiale este valabil şi astăzi, şi prin textele sale, dar şi prin jocul tinerei trupe de actori a Teatrului Anton Pann”, spune regizorul Adrian Roman.

Câţiva dintre ei au stat de vorbă cu DW destre limbajul teatral, despre cariera de actor şi chiar despre tentaţia Hollywood.

“La un moment dat, simţeam nevoia să joc mai mult, eventual din expresii, mimică, gesturi, pentru ei, ca să înţeleagă. Dar nu am făcut-o, pentru că nu e ok pentru piesă. Nu cred că există graniţe în teatru”, a declarat, după spectacol, actorul Olimpiu Blaj.

“Tendinţa aceasta ar fi, să exprimi cât poţi tu mai mult, pentru că trebuie să înlocuieşti cuvântul”, confirmă colegul de scenă, Cătălin Vieru. “Dar, dacă o ţii în frâu şi mergi pe direcţia stabilită, cred că poate să iasă un lucru bun, pe care să-l înţeleagă toată lumea, chiar dacă nu joci mai mult.”

Dificil, dar nu imposibil

Nici Ioana Predescu, tânără absolventă a facultăţii de teatru în România, nu a mai jucat niciodată pe o scenă din străinătate: “A fost o experienţă nouă şi cred că toţi am avut emoţii foarte mari, ţinând cont de faptul că există bariera asta, care la un moment dat e importantă. Şi reacţia publicului cred că ne-a încurajat destul de mult. Au fost foarte receptivi”.

Scena din Berlin e însă numai începutul, speră Olimpiu Blaj, tentat de o carieră în străinătate: “Mai ales călătoria asta la Berlin mă face să-mi doresc anumite lucruri, chiar şi în film. Dar deocamdată o să rămân la scenă şi eventual pe viitor… Mă tentează (străinătatea) şi din cauza nivelului material. În România e destul de greu.”

Destul de greu să te afirmi ca actor, dar şi să găseşti un serviciu, spune regizorul Adrian Roman. "În România, criza se manifestă şi prin blocarea posturilor, ceea ce dezavantajează tinerii, care termină orice facultate, inclusiv Actoria”. În plus, în lumea filmului sau a teatrului, concurenţa e uriaşă.

Şi, cu toate acestea, “mecanismul, care funcţionează la nivel internaţional, e să ai talent”, spune Valentin Plătăreanu. “Indiferent dacă eşti în România, la New York sau la Londra, trebuie să fii pregătit ca actor să faci faţă. Asta este cheia.”

Ascultaţi interviurile cu maestrul Valentin Plătăreanu şi cu actorii teatrului Anton Pann, accesând linkul de mai jos!