Cum e posibilă frauda în sistem uninominal

În absenţa unui cvorum de validare, alegerile parlamentare din toamnă nu depind, cel puţin la prima vedere, de acurateţea listelor electorale. Nici alegătorii din străinătate nu vor mai cântări atât de greu în argumentarea unor decizii politice. Şi totuşi subiectul nu trebuie tratat cu frivolitate. Frauda e posibilă mai ales dacă alegerile se vor desfăşura ca şi acum patru ani în colegii uninominale. De aceea, avertismentele ministrului de Interne sunt îndreptăţite. El a cerut pe de o parte primarilor, iar pe de alta Direcţiei de Evidenţă Informatizată a Persoanei să verifice informaţiile cu maximă acribie în aşa chip, încât să nu se mai ajungă la acele ”discuţii care există de 2 luni de zile pe seama listelor.

Totodată ministrul de interne a anunţat că pregăteşte o lege nouă privitoare la regimul listelor, argumentând că ”lista electorală este o instituţie bine definită şi trebuie să existe un singur fel de liste electorale, indiferent de scrutinul care se organizează”.

În România de douăzeci de ani (şi în realitate de când a fost instituită democraţia electorală) toată lumea acuză de fraudă pe toată lumea. Şi totuşi nimeni nu a fost condamnat vreodată pentru o astfel de infracţiune. Justiţia nu a luat în serios aceste suspiciuni, nici atunci când ele au părut să schimbe rezultatul alegerilor.

Prin alte părţi au existat însă scandaluri serioase care s-au încheiat cu condamnări. Este bine cunoscut, de exemplu, cazul declanşat în 1989 de publicaţia le Canard Enchaîné, care a acuzat RPR că a umflat numărul de alegători înscrişi pe listele electorale din patru arondismente ale Parisului în aşa fel, încât să asigure realegerea lui Jacques Chirac. Procesul a durat 20 de ani şi a dus în 2006 la primele condamnări, dar fără ca Chirac însuşi să fie cercetat.

Cazul francez arată însă, dincolo de lentoarea extraordinară a justiţiei (care s-a pus totuşi în mişcare), cum pot fi fraudate alegerile în sistemul votului uninominal şi cât de important este ca listele electorale să fie corect întocmite. E adevărat că în Franţa alegătorii se înscriu ei înşişi pe liste, dar şi în România este posibilă frauda cu concursul celor de la Evidenţa populaţiei.

Nu atât primarii, aşa cum se crede de obicei, ci funcţionarii de la Evidenţa populaţiei au la dispoziţie pârghiile fraudei, permiţând, de pildă, ca un număr nejustificat de mare de persoane să-şi facă ”mutaţia” la o anumită adresă. La alegerile anterioare au fost de altfel sesizate cazuri în care zeci de persoane locuiau la aceeaşi adresă, deşi acolo nu se găsea un bloc de locuinţe, ci o casă de mai mici dimensiuni. În sistemul electoral vechi care a funcţionat până în 2008, ”mutaţiile” acestea nu aveau nicio importanţă, dar din momentul în care un deputat este ales într-o circumscripţie de mici dimensiuni, manipularea listelor devine extrem de periculoasă. Nici măcar caracterul proporţional al distribuirii mandatelor nu va putea compensa frauda, căci schimbările fictive de adresă s-ar putea face dintr-o circumscripţie în altă circumscripţie.

Prin urmare acurateţea listelor electorale rămâne o miză enormă şi pentru alegerile parlamentare din toamnă.