1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Angela Merkel, în vizită la Chişinău

Roman Goncharenko/Petre Iancu22 august 2012

Liderii politici occidentali se deplasează rar la Chişinău. Situaţia grea a Republicii Moldova e notorie. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, s-a hotărât totuşi să efectueze o călătorie în acest colţ de lume.

https://p.dw.com/p/15u7I
Angela Merkel şi Vlad FilatImagine: AP

Ocazia acestei călătorii o reprezintă împlinirea a două decenii de la stabilirea relaţiilor diplomatice bilaterale. Merkel şi-a programat întâlniri cu liderii ţării gazdă, cu omologul ei basarabean, Vlad Filat, precum şi cu preşedintele ţării, Nicolae Timofti, discuţiile concentrându-se, fireşte, asupra relaţiilor bilaterale, a raporturilor Chişinăului cu Uniunea Europeană, precum şi a conflictelor îngheţate.

Rezolvarea vechiului conflict cu separatiştii transnistreni ocupă un loc însemnat pe agenda diplomatică germană. Iar Republica Moldova trece, din punctul de vedere al Germaniei, drept un stat model în „parteneriatul răsăritean”, o iniţiativă apuseană de promovare a apropierii unora din fostele republici sovietice de Uniunea Europeană.

În rândul acestor ţări ex-sovietice, precum Ucraina şi Belarus, Republica Moldova se situează într-o poziţie foarte avansată pe calea occidentalizării, democratizării şi respectării principiilor statului de drept.

Dar litigiul transnistrean, unul din conflictele îngheţate de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice se cere, în continuare, soluţionat. E vorba de viitorul fâşiei rusofone, de circa 100 de kilometri lungime de la răsărit de Nistru care s-a despărţit de Republica Moldova după războiul din 1992, o secesiune nicicând acceptată de Comunitatea Internaţională. Separatiştii au motivat-o susţinând că au încercat să împiedice anexarea la România.

Supravieţuirea economică a celor circa 500.000 de locuitori ai Transnistriei se datorează Moscovei, care îşi menţine trupele de ocupaţie din zonă, în ciuda promisiunii Rusiei, neonorate din 1999, de a şi le retrage.

Fără mare tam-tam Germania a întreprins în ultimii ani ample eforturi de promovare a rezolvării diplomatice a acestui conflict. Oficial, aceste eforturi sunt ghidate de convingerea principială că „este sarcina Europei să contribuie la soluţionarea unor litigii latente, având în continuare potenţial destabilizator”, după cum s-a exprimat textual purtătorul de cuvânt al guvernului german, Seibert, într-o discuţie cu Deutsche Welle.

Aceeaşi convingere a determinat şi eforturile diplomatice germane şi occidentale depuse în fosta Iugoslavie. În context, germanii mizează adesea pe negocieri neoficiale. La finele lunii iunie au avut loc, pentru a doua oară, astfel de tratative în Germania, după ce în 2010, la palatul Meseberg, de lângă Berlin, fostul preşedinte al Rusiei, Medvedev, se arătase de acord, să contribuie împreună cu Angela Merkel la soluţionarea conflictului transnistrean.

Ulterior s-au reluat negocierile 5 plus 2, cu participarea Rusiei şi Ucrainei, pe care le mediază OSCE, cu SUA şi UE ca observatori. Un prim succes al tratativelor lansate de „Iniţiativa de la Meseberg” s-a produs în martie 2012, când s-a hotărât reluarea legăturilor feroviare tăiate de conflict. Guvernul de la Chişinău speră, între altele, să obţină astfel un acces mai bun al transporturilor sale de mărfuri spre portul Odessa.

Şi mai importante sunt schimbările care s-au produs pe plan politic. Tot în martie 2012 a putut fi ales noul preşedinte, Nicolae Timofti. Propulsarea lui în fruntea Republicii Moldova a pus capăt unei îndelungate crize politice interne. Şi la Tiraspol s-a schimbat conducerea politică, la cârmă radicalul Igor Smirnov fiind înlocuit de mai pragmaticul Evgheni Şevciuk.

Date fiind toate aceste schimbări, liderul forumului germano-moldovenesc, parlamentarul Manfred Grund, şi-a manifestat „puternicul optimism” că în zonă s-a iniţiat o evoluţie pozitivă.

Grund speră îndeosebi ca ameliorarea raporturilor dintre Chişinău şi Tiraspol să îmbunătăţească „livrarea de ajutoare umanitare, transporturile, cooperarea economică şi să promoveze contactele sociale”. Soluţia definitivă a conflictului rămâne însă, în opinia deputatului creştin-democrat german, „mai complicată decât pare la prima vedere”, divorţul dintre cele două teritorii fiind adâncit de „dezvoltarea lor divergentă”.