Metode de intimidare

Organizaţia PDL din Cluj a făcut un anunţ care dezvăluie o ”tehnică de guvernare” cel puţin contestabilă. Deputatul Daniel Buda, a declarat că ”PDL Cluj va instala camere video la intrarea în toate secţiile de votare din judeţ pentru supravegherea referendumului. Vom apela la toţi colegii de la partid care au camere video acasă şi le vom monta la intrarea în fiecare secţie dacă vom putea, dar cu siguranţă le vom amplasa la intrarea în fiecare clădire unde sunt mai multe secţii. Vom cumpăra câte un trepied şi vom amplasa camerele video de la ora 7 la ora 23 în ziua desfăşurării referendumului”.

Este evident pentru oricine că o cameră instalată în afara secţiei de votare nu poate preîntâmpina o fraudă. Supravegherea video este, din acest punct de vedere, complet inutilă. Dacă cineva intenţionează să introducă în urnă mai multe buletine de vot, o face în interiorul secţiei şi nu în aer liber, la stradă, în văzul tuturor.

Dar camerele amplasate la intrare ar putea avea un rost diferit: acela de a-i filma pe militanţii propriului partid care s-ar încumeta să vină la vot în ciuda mesajului oficial. PDL a lansat un apel la boicot, dar nimeni nu nu poate garanta că boicotul va fi respectat sută la sută. Poate mai sunt simpatizanţi PDL care ar dori să voteze, într-un fel sau altul, dar care, ştiind că vor fi surprinşi de camerele de luat vederi, ar putea ezita să o facă. Supravegherea video nu ar putea avea alt scop decât intimidarea acelora care s-ar încăpăţâna să vină la vot în ziua de 29 iulie.

Dar o asemenea supraveghere i-ar putea inhiba nu doar pe simpatizanţii PDL, ci şi pe ceilalţi. Locatarii unui bloc, bunăoară, în care vecinii se cunosc unii pe alţii şi în care opiniile majoritare sunt cunoscute, ar putea ezita să afişeze o opţiune politică contrară comunităţii în care trăiesc. De fapt, în condiţiile boicotului oficializat, prezenţa la vot, în preajma unor camere ostentativ instalate, ar putea echivala cu alterarea caracterului secret al votului.

Cu siguranţă că o asemenea iniţiativă ar avea ca efect intimidarea alegătorilor, chiar indiferent de opţiunea lor politică. Într-o ambianţă extrem de încordată, plină de ameninţări de tot felul, este uşor să-i determini pe oameni să rămână la adăpost de potenţiale pericole. Sunt pline site-urile de avertizări potrivit cărora în cazul nevalidării referendumului, autorii aşa numitei “lovituri de stat” vor fi puşi să plătească, toţi cei care vor fi participat într-un fel sau altul, fiind consideraţi complici. Nu ar fi de mirare ca, în ciuda opţiunilor lor, destui oameni să se teamă să fie ”văzuţi”.

Cu asemenea practici şi metode de “guvernare” a oamenilor, PDL nu poate revendica titlul europenităţii, pe care îl invocă atât de zgomotos.