Democrat, despot sau pucist?

Faptul că prestigiosul hebdomadar politic DER SPIEGEL publică în ediţia sa de luni un interviu cu premierul Victor Ponta este, înainte de toate, mărturia îngrijorării Uniunii Europene faţă de situaţia din România sub noua conducere de la Bucureşti.

Titrat Europa nu ne înţelege, dialogul dintre redactorul german Erich Follat şi premierul Victor Ponta este precedat de un sumar portret al interlocutorului român, „cel mai tînăr şef de guvern din Uniunea Europeană”, de o succintă cronică a ascensiunii noii alianţe USL, a arderii etapelor spre a-şi asigura şi extinde puterea, încălcînd principii ale statului de drept şi ale democraţiei, acţiuni etichetate de comisarul european pentru justiţie Viviane Reding drept „un fel de puci”. Citată mai este şi impresia emisă de Andrei Pleşu într-un articol anterior, publicat în acelaşi DER SPIEGEL, cum că România este pe cale de a deveni o dictatură.

După care urmează prima şi fundamentala întrebare: Domnule premier, toată Europa se întreabă ce sunteţi: un democrat, un despot sau un pucist?

Dar - aidoma celor obişnuiţi să vadă paiul din ochiul vecinului şi nu bîrna din propriul său ochi - Ponta respinge reproşurile Uniunii Europene de a fi încălcat principiile fundamentale ale statului de drept, îşi trece în revistă propriile „performanţe” în materie de „democraţie”, se erijează în „european convins”, afirmă că nici vorbă nu poate fi de un puci, aşa cum Viviane Reding ar avea impresia, atribuie Europei incapacitatea de a fi înţeles cele petrecute la Bucureşti, reproşîndu-şi sieşi doar unele carenţe explicative în comunicarea activităţii guvernului său. Se arată „şocat” de reproşurile Bruxelles-ului, garantează că guvernul său va respecta întru totul independenţa justiţiei. Amintindu-i-se că, împreună cu alţi oameni de artă şi intelectuali, Herta Müller, laureata Nobelului pentru Literatură, a acuzat guvernul de la Bucureşti de ciuntirea libertăţii culturii, prin trecerea ICR sub autoritatea Senatului, urmînd ca activitatea Institutului să fie „politizată”, Ponta îi promite ziaristului german că atît independenţa culturii cît şi cea a presei vor fi respectate, invitîndu-şi interlocutorul să nu-şi „facă griji”.

În privinţa referendumului de la 29 iulie, discursul lui Ponta a suferit între timp „o cotitură politică de 180 de grade”, observă redactorul revistei, menţionînd că este „ca şi cum” premierul s-ar „fi plecat” în faţa celor care au emis avertismente, de la Bruxelles. Ponta neagă această impresie, precizînd că nu acesta ar fi „stilul său de a aborda politica”, dar este convins că mesajul detaliat transmis preşedintelui Comisiei Europene ar fi soluţionat toate problemele.

I se atrage premierului român atenţia că la Bruxelles lucrurile sunt percepute altfel decît le vede el, că după primirea scrisorii de la Bucureşti, Barroso ar fi fost „foarte neîncrezător, foarte sceptic”, declarînd că-l va măsura pe premierul român „după fapte, nu după vorbe”.

Mai rău încă, după raportul dat publicităţii săptămîna trecută, la Bruxelles, România stă sub „observaţie specială”, UE este profund îngrijorată. Or, „o declaraţie de încredere sună altfel” - îi aminteşte Erich Follat lui Ponta. Care nu se arată deloc surprins, dînd vina pe preşedintele suspendat Băsescu pentru notele rele ale României, în timpul mandatului căruia, „corupţia nu ar fi diminuat, ci ar fi sporit.”

Criza economică în care se află ţara şi recenta „devalorizare istorică a leului în relaţie cu dolarul şi euro”, lupta dintre coaliţia sa guvernamentală şi Băsescu, confruntare ce „paralizează economia şi periclitează acordarea creditului FMI”, nu-l fac pe Ponta să se simtă responsabil în vreun fel. Făcînd o piruetă, el declară că mizează foarte mult în depăşirea crizei pe investiţiile germane. Cînd i se aminteşte că relaţiile dintre guvernul federal şi coaliţia sa sunt foarte tensionate, Ponta afirmă că „facem totul spre a calma Germania” şi plusează, exprimîndu-şi intenţia de a invita lideri politici de la Berlin la Bucureşti. Este însă „îndoielnic” că aceştia vor da acum curs invitaţiei, după toate cele întîmplate, obiectează partenerul german de dialog. Ponta, optimist incorigibil, îşi exprimase anterior încrederea că va reuşi să „convingă guvernul german de bunele sale intenţii” şi adaugă că ar fi fireşte de ajutor, ca „Berlinul să asculte argumentele ambelor părţi”. Recentele sondaje demoscopice prefigurează o victorie a partidului lui Ponta la scrutinul parlamentar din toamnă. Dacă actualul premier visează la o lungă carieră politică - vrea în finalul dialogului să afle ziaristul german. Răspunsul este lesne de ghicit. Iar dacă va părăsi scena politică autohtonă, Ponta se imaginează foarte bine în postura de procuror, de avocat al acuzării în lupta împotriva corupţiei, făcîndu-i plăcere şi ideea de a merge la Haga, la Curtea Penală Internaţională, spre a le veni de hac dictatorilor, „cumpliţilor politicieni care au călcat în picioare drepturile omului.” Cum rămîne cu cei care au călcat în picioare principiile statului de drept? Dar cu cei care au plagiat o teză de doctorat? În primul caz, din interviu se poate lesne deduce că Ponta nu se simte nicidecum cu musca pe căciulă. Cît despre teza sa de doctorat şi acuzaţiile de plagiat, Ponta a refuzat ca acest subiect să fie abordat în dialogul cu DER SPIEGEL.

Că premierul Ponta a împins într-o criză politică România, că a demis, rînd pe rînd, responsabilii unor instituţii importante ale ţării, că l-a suspendat pe Traian Băsescu, şi cîte altele, află cititorul german din cuprinsul unui amplu şi edificator articol semnat de Klaus Brill, intitulat O ţară paralizată, publicat în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG.

Autorul, bun cunoscător al realităţilor şi mentalităţilor româneşti, se opreşte şi asupra referendumului din 29 iulie, constatînd o nefericită incidenţă a politicii cu meteorologia: căldurile sunt mari şi vacanţa a început, astfel încît este puţin probabil ca aşa numitul cvorum să fie atins la referendum, ceea ce face ca Băsescu să rămînă preşedintele României, iar guvernul Ponta să ocupe mai departe Palatul Victoria, date fiind favorabilele rezultate ale actualei coaliţii, la sondajele de opinie, privind alegerile parlamentare din toamnă. Prin urmare lupta dintre preşedinte şi premier va continua.

Şi astfel România va rămîne pe mai departe şi „copilul problemă al Europei”, prognozează analiza publicată în cotidianul austriac DER STANDARD, sub interogativul titlu România – o democraţie de faţadă sau o transformare durabilă? Rămînem în aşteptarea unui răspuns.

În răstimp, "România vorbeşte" şi dezbate criza politică pe toate feţele, căile şi canalele, semnalează corespondenta la Bucureşti a cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG prezentînd publicului german o selecţie a celor mai bune blogg-uri româneşti. Atmosfera este încinsă nu doar de temperaturile toride ci şi de talk- show-urile televizate, care de dimineaţa pînă seara, crează impresia că întreaga ţară ar fi în pragul unei "crize de nervi".