Comentariu: Deficitul de democraţie, o moştenire comunistă

La fel cum s-a întâmplat acum câteva luni în cazul premierului maghiar Viktor Orban, Barroso a criticat surprinzător de dur şi guvernul României, respectiv pe Victor Ponta. Statul de drept şi independenţa justiţiei sunt în pericol în România, a spus Barroso în cadrul prezentării raportului de ţară. "Evenimentele din România au clătinat încrederea noastră", a spus şeful CE.

Aceeaşi concluzie privind situaţia justiţiei a fost exprimată şi în cazul Bulgariei, unde, spune Comisia, nu au fost încă atinse standardele de modernizare, iar lupta împotriva corupţiei stagnează. Aşa se face că în mai toată Europa a început să se vorbească despre un deficit de democraţie în statele est şi sud-est europene.

Greaua moştenire

Profesorul de istorie de la Universitatea din Leipzig, Wolfgang Höpken, spune că una din explicaţiile acestor deficite de democraţie în fostele state care au făcut parte din blocul comunist, este lipsa unei veritabile experienţe democratice. În această parte a Europei nu au existat, în general, nici înainte de venirea comunismului sisteme democratice funcţionale, iar după aceea încrederea oamenilor în instituţiile de stat a scăzut şi mai mult. "Ar fi o naivitate să aştepţi o democraţie impecabilă în ţări care au fost nevoite să schimbe peste noapte sistemele lor politice şi economice, lucru extrem de dificil, o provocare istorică unică".

Practic, aceste lucruri se traduc prin încercările repetate ale elitelor politice de a-şi asigura puterea, glisând doar formal în limitele constituţiei ţării lor. De fapt, cu ajutorul a varii trucuri politice şi juridice, independenţa justiţiei este erodată, prerogativele Curţii Constituţionale reduse, iar controlul reciproc al instituţiilor statului sunt anulate.

"Avem de-a face cu un model clasic de politică, desfăşurată după principiul: adversarul politic este duşmanul meu şi el trebuie combătut cu orice mijloace", spune Franz-Lothar Altmann, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea din Bucureşti. "Lipseşte cultura dialogului politic, cultura parlamentară a înţelegerii reciproce", mai explică Altmann.

Situaţii precum cele din România şi Ungaria nu sunt însă o noutate în UE. Ceva asemănător s-a întâmplat şi în Polonia acum câţiva ani, când fraţii Jaroslav şi Lech Kaczynski au schimbat istoria ţării lor. Altmann crede că în toate aceste cazuri este vorba despre "moştenirea comunistă". Pe atunci nu exista decât o părere - cea a partidului", spune Altmann.

Dubla măsură a Vestului

În ţările vizate de criticile puterilor vest-europene sunt deseori exprimate critici la adresa UE. "De ce sunt numai ţările est-europene pedepsite de către cei de la Bruxelles?", se întreba, recent, un cotidian maghiar. Jurnaliştii unguri sunt de părere că UE se amestecă în chestiunile interne ale ţărilor din Estul Europei într-o manieră pe care nu şi-ar permite-o în cazul unor state vestice. Sunt date ca exemplu amestecul UE în chestiuni privind justiţia din Italia când prim-ministru era Berlusconi, expulzarea romilor din Franţa sau influenţa crescândă a lui Geert Wilders, populist de dreapta, în guvernul olandez.

Istoricul Wolfgang Höpken trage la rândul său un semnal de alarmă, avertizând "vechile democraţii" să nu devină arogante. "Mult prea des, democraţiile vestice îşi permit derapaje penibile". Cu toate acestea, "În România, ţară prinsă într-o aprigă luptă pentru putere între Băsescu şi Ponta, are loc momentan o modificare a structurilor democratice. Or, acest lucru nu poate fi remarcat în cazul Olandei, oricât de problematic ar fi, din punct de vedere politic, Geert Wilders", mai spune Höpken.

Procesul transformărilor în statele est şi sud-est europene nu a luat încă sfârşit. Cu ajutorul monitorizării, CE poate aplica sancţiuni, dar şi amenda sau controla anumite iniţiative legislative din ţările vizate. O dovadă în acest sens o reprezintă şi paşii înapoi făcuţi atât de Viktor Orban, cât şi de Victor Ponta.

La rândul ei, Bulgaria dă semne că ia în serios lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate - o confirmare pentru toţi cei care credeau că societăţile est-europene nu sunt capabile de adaptare sau că nu s-ar afla pe drumul către o democraţie modernă şi funcţională.