Dincolo de aparenţe

În ajutorul celor cărora li s-a părut de neînţeles şi scandalos ca într-un stat membru al Uniunii Europene să fie comise abuzuri, încălcări ale principiilor statului de drept şi democraţiei, ca acelea tutelate de USL au sărit nu numai analiştii politici ci şi publicişti şi scriitori familiarizaţi cu realităţile româneşti şi cu istoria ţării.

Zilele trecute, SÜDDEUTSCHE ZEITUNG a publicat un eseu al scriitorului şi ziaristului suedez Richard Swartz. Autorul constata că, în România, moravurile politice, dacă nu s-au deteriorat pe alocuri nu au suferit cîtuşi de puţin modificări benefice din vremea lui Caragiale încoace.

Sub titlul Lupta pentru putere între clici corupte, Keno Verseck ridică la rândul său, în revista DER SPIEGEL, vălul ce ascunde adevărata identitate şi proastele obiceiuri ale clasei politice româneşti. Potrivit lui numele (PSD) nu este decît un camuflaj: în tabăra social-democraţilor români comuniştii convertiţi din oportunism, care nu se lasă stînjeniţi de legi spre a pune mîna pe putere şi averi, au ultimul cuvînt de spus.

La această informaţie esenţială, inclusă în chapeau-ul articolului, se adaugă pe parcurs şi altele, apte să stîrnească uimirea: în România postcomunistă, guvernarea prin ordonanţe de urgenţă este o meteahnă veche şi persistentă, în pofida dojenilor emise de Bruxelles.

Citarea unui şef de ONG autohton, care admite că Ponta&Co. atacă în mare viteză şi foarte dur statul de drept, dar care crede că Băsescu şi oamenii săi l-ar fi golit de conţinut, cu mijloace mai blînde şi într-un interval mai lung, nuanţează imaginea unei realităţi în care spiritele sunt polarizate la incandescenţă.

Dovada acestei incandescenţe o furnizează epitetele dezonorante, jignitoare la care recurge Ponta spre a-l descalifica pe preşedintele Băsescu, suspendat între timp. Jetul de ură al noilor guvernanţi, dirijat împotriva fostei coaliţii de guvernare, este alimentat de teama elitei politice corupte de a fi deferită justiţiei independente, teamă care a atins paroxismul nu numai la nivel verbal, în momentul în care ex- premierul Năstase, social-democrat şi mentor al actualului premier plagiator Ponta,a fost condamnat şi trimis după gratii.

Dar, avertizează un politolog român citat în cuprinsul articolului, nici Băsescu şi PDL nu trebuie idealizaţi, din motive enumerate în cuprinsul articolului - recomandare acceptabilă devreme ce şi PDL-işti din tabăra lui Băsescu sunt acuzaţi de corupţie.

Că despre „un război între demoni şi îngeri” nu se poate vorbi în România, convinge lectura amplului articol publicat în cotidianul DIE WELT sub titlul Oaie neagră în straie albe.

Autorul focalizează mobilizarea adepţilor preşedintelui suspendat Traian Băsescu, formele patetice, spectaculoase şi emfatice ale acestuia de a-şi anima susţinătorii la Cluj dar şi în alte oraşe ale ţării.

Dar, fundalul acestei campanii ca şi cauzele profunde ale faliei ce traversează societatea românească la ora actuală, sunt deopotrivă evocate de ziaristul german, care s-a deplasat la faţa locului şi a stat de vorbă şi cu oamenii. In pofida protestelor furtunoase ale Uniunii Europene împotriva brutalei încălcări a regulilor unei guvernări democratice de către alianţa USL, sondajele de opinie prezic o înfrîngere a lui Băsescu la apropiatul referendum.

Pînă la confirmarea sau infirmarea acestei prognoze de către rezultatele la urne iese de sub incidenţa oricărei îndoieli faptul că înfruntările dintre preşedintele Băsescu şi cuplul Ponta-Antonescu sunt arogante jocuri pentru putere.

Iată una din concluziile la care ajunge analiza actualei situaţii din România, publicată în cotidianul berlinez TAZ. William Totok, semnatarul articolului, sondează şi cîteva din cauzele marasmului românesc, depistînd în societatea autohtonă o carenţă de solidaritate. Ca şi economia socială de piaţă, această solidaritate ar trece în ochii unei bune părţi a clasei politice de la Bucureşti, drept o relicvă a comunismului.

In finalul textului, publicistul german originar din România se opreşte şi asupra unei sintagme curente în presa occidentală, menită să califice derapajele noii puteri: „orbanizarea României”.

Analogia nu s-ar susţine întru totul, crede Totok. Nejustificată, potrivit lui ar fi şi impresia că situaţia din România ar fi mai gravă decît cea din Ungaria. Dimensiunea agresivă a guvernului naţionalist al lui Orban este astfel bagatelizată, invocându-se primejdia resuscitării, sub mască social-liberală, a neocomunismului (în România).

În sfîrşit, în ajunul prezentării Raportului UE de monitorizare a României pe Mecanismul de Cooperare si Verificare, FAZ publică un amplu articol consacrat justiţiei româneşti sub impactul venirii la putere a noii alianţe.

Intitulată Cercuri închise, analiza relevă intenţiile actualului guvern de a readuce justiţia sub controlul puterii politice după ce a acţionat împotriva politicienilor corupţi, precum Adrian Năstase.

Numai că Uniunea Europeană - se poate afla din subtitlul articolului- îi deranjează (pe pontentaţi). Cu alte cuvinte, UE strică planurile cuplului Ponta-Antonescu, în măsura în care ea veghează ca sub preşedintele interimar să nu fie operate modificări ale legislaţiei în vigoare.