1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

România – noua oaie neagră a Uniunii Europene

Rodica Binder13 iulie 2012

Prezenţa lui Victor Ponta la Bruxelles extinde perspectiva critică asupra situaţiei politice din România, nuanţînd şi reacţiile Uniunii Europene faţă de erorile tinerei sale membre.

https://p.dw.com/p/15XHZ
Imagine: picture-alliance/dpa/Fotoreport

O ploaie de articole a însoţit şi glosat, în ploioasa zi de vineri, 13 iulie, prezenţa la Bruxelles a premierului Victor Ponta. Din noianul textelor citite s-au impus atenţiei editorialele care relevă tocmai carenţele de comportament democratic, abaterile, mergînd pînă la încălcarea principiilor statului de drept, în ţări precum România, în primul rînd, în împrejurările date.

Pare ciudat că tocmai cei mai tineri membri ai Uniunii Europene ignoră sau poate uită cel mai repede că dintru început şi mereu, familia în care au fost primiţi a fost şi este un proiect democratic. Evenimentele din ultimele săptămîni din România, confirmă această impresie.

Voiajul premierului român la centrala Uniunii Europene ar putea fi comparabil, pînă la un punct, cu legendarul drum la Canossa al regelui Henric al IV-lea…

Ponta, spăşit, a promis că se va conforma şi va susţine recomandările Comisiei, semnalează FRANKFURTER RUNDSCHAU. Ziarul reţine însă şi un alt detaliu, ce indică limitele căinţei: colaborarea cu Băsescu ar fi imposibilă, fiindcă acesta blochează politica noului guvern.

Mai mult decît atît, ziarului citat i se pare că reacţia preşedintelui Parlamentului European, social-democratul Martin Schulz, faţă de gravele erori comise de prietenul său de la Bucureşti ar fi fost curajoasă. Cum este posibil aşadar ca măsurile luate în ultimele săptămîni de USL, care trec drept grave încălcări ale principiilor statului de drept şi democraţiei, (din care motiv Angela Merkel l-a şi convocat pe ambasadorul României la Berlin, spre a-i comunica acestuia îngrijorarea) să fie totuşi privite cu îngăduinţă? Răspunsul îl dă acelaşi ziar: Europa se ordonează nu doar de-a lungul frontierelor fiscale ci şi a celora partinice.

Berlinul se arată îngrijorat de evoluţiile ne-democratice din România, Bruxelles-ul pledează pentru respectarea principiilor statului de drept, observă RHEINISCHE POST în articolul consacrat convocării ambasadorului Lazăr Comănescu la Cancelaria Federală, unde a conferit cu Christoph Heusgen, consilierul Angelei Merkel în domeniul politicii externe. Cotidianul german remarcă un element cu totul neobişnuit: întîlnirile de acest fel, conform uzanţelor diplomatice, au un caracter confidenţial. Faptul că de astă dată convocarea ambasadorului României a fost dată publicităţii, poate constitui şi un indiciu al îngrijorării Berlinului faţă de evenimentele de la Bucureşti, faţă de apriga luptă pentru putere de pe malurile Dîmboviţei, dă de înţeles lectura textului.

Asupra riscurilor maniheismului politic se opreşte un editorialist al cotidianului DIE PRESSE într-un cu totul remarcabil articol. Cine a urmărit convulsiile politicii interne româneşti în ultimele săptămîni, reflectate acribic în paginile presei germane - citat este FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, în context - acela îşi dă seama că o clică dezlănţuită încearcă cu toate mijloacele ce-i stau la dispoziţie, să-şi cimenteze puterea şi să elimine adversarii politici.

Autorul textului reţine şi un detaliu mai puţin luat în seamă şi anume că Ponta a ajuns la putere nu datorită unui succes electoral, ci s-a instalat ad-interim, în urma unui vot de neîncredere, spre a conduce guvernul pînă la alegerile de la finele toamnei.

Confruntat cu caracterul intempestiv al măsurilor adoptate în timp record de USL, oricine ar putea riposta că cine dispune în parlament de o majoritate confortabilă, este legitimat să schimbe legile. Dar, a se sluji de mandat, aşa cum face Ponta, spre a modifica însuşi aparatul de stat, întrece măsura.

Fireşte că membrii taberei de stînga vor riposta că ceilalţi, alias preşedintele Băsescu, nu sunt nici ei uşă de biserică şi că Ponta nu ar face decît să repare ceea ce rivalul său a stricat. Terenul va fi curăţat cînd ultima bătălie împotiva lui Băsescu va fi cîştigată, abia după aceea se va putea proceda din nou corect.

Bun cunoscător al metehnelor politicii est-europene, autorul textului publicat în cotidianul austriac semnalează că acest tip de explicaţii pot fi frecvent auzite în Europa Centrală şi de răsărit, la fel argumentează şi Victor Orban, la fel au argumentat la vremea lor şi fraţii Kaczynski în Polonia, uzînd de belicoasa retorică a înfruntărilor finale. Adversarului i se contestă orice legitimitate, în timp ce propriilor soldaţi li se atribuie rolul unor serafimi.

În căutarea cauzelor acestui „maniheism” remanent, ziaristul depistează faliile ideologice din timpul războiului rece şi a dictaturii comuniste, puternica aversiune a populaţiei autohtone faţă de autorităţile instalate de Soviete.

Problema este însă că în anul 2012 părţi ale elitei politice est-europene au conservat aceste reflexe şi că luînd cu asalt bastionul advers, distrug şi pilonii statului de drept. Posibilitatea de a dialoga civilizat cu adversarul său liberal de dreapta pare a depăşi forţa de imaginaţie a lui Ponta. Şi colegul său ungar, deşi situat în tabăra conservatoare, dă impresia că nu ia în calcul o eventuală înfrîngere electorală.

Ce-i rămîne Europei de făcut într-o astfel de situaţie? Ea îi poate dojeni pe actorii acestui scenariu real, dar observatorii ei nu au în nici un caz dreptul de a ţine partea vreunuia din adversari. Observatorii europeni trebuie să apere nu combatanţii ci instituţiile statului.

Cine nu este cu noi este împotriva noastră, se poate afla din cuprinsul unui alt articol, apărut tot în DIE PRESSE pe marginea atacurilor pe care România, Ungaria şi Bulgaria le comit împotriva statului de drept şi a democraţiei. Autorul textului enumeră şi mijloacele coercitive de care Uniunea Europeană poate uza spre a-i aduce la raţiune pe rebeli.

Năravurile rele ale acestora fuseseră însă dinainte cunoscute, deja din 2007 cînd, odată cu primirea Bulgariei şi a României în Uniunea Europeană, scepticii s-au temut de ce putea fi mai rău: practici guvernamentale nedemocratice, lipsa de independenţă a justiţiei, corupţie endemică. Cinci ani mai tîrziu, temerile acestora sunt confirmate – află cititorul din cuprinsul articolului apărut în DIE ZEIT, intitulat România – ţara unde a guverna înseamnă a jefui.

Chapeau-ul analizei rezumă dramatica situaţie în termenii următori: In lupta dintre premierul Ponta şi preşedintele Băsescu nu există buni şi răi. O elită coruptă deţine controlul asupra ţării.

Felul în care România este guvernată nu corespunde standardelor europene, duce mai departe ideea editorialistul cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. In comentariul său, intitulat România nu este o chestiune de familie, poate fi citită şi dureroasa dar adevărata constatare: Primirea unor state în Uniunea Europeană, din raţiuni politice simbolice se dovedeşte acum a fi fost o eroare. Încercările de a remedia ce poate fi remediat, nu au voie să eşueze din cauza solidarităţii între rubedeniile de partid.