1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Tactica boicotului la referendum

Horaţiu Pepine12 iulie 2012

Cvorumul de validare a referendumului ar fi fost o soluţie perfect adecvată în cazul votului obligatoriu.

https://p.dw.com/p/15VwL
Imagine: James Steid/Fotolia

Preşedintele suspendat, deşi a primit un avantaj în cursa electorală, are totuşi o anumită dificultate. Calea cea mai sigură să rămână în funcţie după 29 iulie este să-şi îndemne susţinătorii să nu meargă la referendum. Sondajele de opinie arată că Traian Băsescu nu ar avea mari şanse să câştige într-o înfruntare deschisă şi că cea mai avantajoasă tactică ar fi boicotul.

Nu ar fi însă o noutate. În ultimii doi ani, PDL, care nu se mai putea încrede în loialitatea militanţilor săi, a recurs sistematic la tactica boicotului la votul moţiunilor de cenzură.

Istoria vieţii parlamentare din România consemnează aceste repetate paradoxuri: guvernul a rămas în funcţiune, cu toate că au fost exprimate foarte multe voturi împotriva sa şi niciun vot favorabil. Atâta doar că numărul de voturi împotrivă nu a atins, de cele mai multe ori, majoritatea cerută. Guvernul a supravieţuit, plasându-se în spaţiul echivoc dintre o mare dezaprobare şi o... dezaprobare insuficientă. Preşedintele ar putea face la fel, deşi îndemnul propriu-zis la boicot ar putea fi adresat abia cu trei zile înainte, ca să nu fie nevoit să răspundă reproşurilor din partea adversarilor.

În sfârşit, boicotul la referendumul de demitere este o tactică perfect admisibilă, dar una care, aşa cum s-a văzut deja, conţine o mare slăbiciune: Victoria presupune absenţa unei confirmări întregi.

Se poate observa că boicotul, cu toate inconvenientele sale de natură morală şi politică, ar putea fi evitat numai dacă prezenţa la referendum ar fi obligatorie. Atunci cu toţii ar fi stimulaţi (nevoiţi) să participe şi să exprime o opţiune politică lipsită de echivoc. Firesc ar fi, prin urmare, ca cvorumul de validare să fie asociat cu votul obligatoriu, chiar dacă ar părea redundant.Totuşi,s-a văzut că într-o ţară ca Grecia, cu vot obligatoriu absenteismul la ultimele alegeri a depăşit 30%.

Sau dacă votul obligatoriu nu poate fi instituit, atunci, cvorumul ar trebui să fie desfiinţat. Între referendumul cu cvorum de validare şi votul obligatoriu pare să existe o legătură necesară.

Interesant este că boicotul e pe cale să devină prestigios tocmai în tabăra care nu demult exalta ideea votului obligatoriu. Dezgustaţi de iresponsabilitatea şi insolenţa ”apoliticilor”, care refuzau să confirme prin vot establishmentul, reprezentanţii cei mai prestigioşi ai curentului prezidenţial au pledat hotărât pentru instituirea obligativităţii la vot. Dar exact aceleaşi grupări şi, de multe ori, chiar aceleaşi persoane, se pregătesc acum să imagineze argumente în favoarea boicotului şi, în subsidiar, a absenteismului. Oameni care vorbeau în trecut de virtutea în sine a participării democratice, sunt astăzi pe cale să recomande absenţa.

Se poate spune că boicotul nu înseamnă în cazul acesta indiferenţă, ci, dimpotrivă, o formă de implicare activă şi bine informată. E adevărat, dar prin mutarea luptei de pe terenul scrutinului propriu-zis pe acela al procedurii, apare riscul unor soluţii ambigue şi neconvingătoare.