Ultima noapte de acuzaţii politice, întâia noapte de acuzaţii oficiale

Chiar dacă nu exprimă, cu subiect şi predicat, forma sub care unul dintre membrii Curţii Constituţionale ar fi fost ameninţat, înainte de începerea şedinţei dedicate suspendării preşedintelui României, faptul că instanţa menită să vegheze la respectarea legii fundamentale a ales să facă public incidentul printr-un comunicat de presă denotă cel puţin miza enormă a jocului politic aflat în plină derulare la Bucureşti - şi, deopotrivă, gravitatea situaţiei.

"Curtea Constituţională îşi exprimă grava îngrijorare în legătură cu faptul că doamna judecător Aspazia Cojocaru a fost ameninţată înainte de începerea dezbaterilor asupra avizului de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, cu privire la votul pe care urmează sa-l dea". Un comunicat de presă, semnat de Compartimentul relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale a generat viaţă într-o dimineaţă sortită să se transforme într-o lungă aşteptare.

Conţinutul ameninţării rămâne învăluit în mister. Mai interesant, însă, este trecutul judecătoarei, numită în 2004 să reprezinte în Curtea Constituţională, vreme de nouă ani, Camera Deputaţilor, la propunerea PSD. Presa de la Bucureşti aminteşte că, în anul 2007, CNSAS i-a dat verdict de colaborare cu Securitatea, fapt pe care, până la urmă, Cojocaru nu l-a negat în totalitate.

Până în această dimineaţă, ameninţările la adresa României, venite de la diverşi oficiali europeni, au putut fi descifrate şi filtrate prin cheia apartenenţei politice. Astfel, în vreme ce politicienii creştin-democraţi/conservatori/populari îşi făceau datoria de membri ai familiei de centru-dreapta incriminând orice gest al puterii social-democrate de la Bucureşti, stânga europeană trăgea doar un semnal de alarmă cu privire la respectarea criteriilor statului de drept, punctând, însă, dreptul unei majorităţi parlamentare de a-şi instala proprii şefi de for legislativ. Sigur că unii dintre popularii europeni nu s-au sfiit să îşi radicalizeze discursul, mergând până la a solicita declanşarea procedurii de infringement. Dar, câteodată, pentru a-i clinti pe birocraţii de la Bruxelles trebuie să foloseşti soluţii radicale.

Gunther Krichbaum, de exemplu: scrisoarea trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, de către şeful Comisiei pentru Afaceri Europene din Parlamentul de la Berlin, a cântărit în decizia oficialului comunitar de a discuta telefonic cu premierul român Victor Ponta. Krichbaum îi scria, miercuri, 4 iulie 2012, lui Barroso, avertizându-l că "România se îndreaptă către o democraţie ghidată", că "structurile politice au fost alterate într-un ritm alert", "statul de drept a fost subminat, independenţa justiţiei a fost pusă sub semnul întrebării iar structurile alese democratic au fost suspendate". Krichbaum aminteşte şi de prezenţa lui Ponta la Bruxelles, în ciuda sentinţei Curţii Constituţionale, de acuzaţia de plagiat adusă premierului, de modificarea în grabă a procedurilor de suspendare a preşedintelui şi de revocarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului de la Bucureşti. "Aceste măsuri", care, sugerează demnitarul german, anulează progresele justiţiei (exemplificând cu verditcul împotriva lui Adrian Năstase), "depăşesc ceea ce am criticat cu îndreptăţire în cazul Ungariei", se arartă în scrisoarea parlamentarului german care solicită Comisiei Europene "să ia în considerare cu deosebită seriozitate atât o procedură împotriva României conform articolului 7 (3) al Tratatului Uniunii Europene cât şi procedura de încălcare în baza articolului 238 al Tratatului de funcţionare al Uniunii". Krichbaum adaugă că "pe durata desfăşurării acestor proceduri ar trebui suspendate drepturile de vot" şi îi cere lui Barroso să clarifice "în mod public faptul că evoluţiile nu respectă principiile europene fundamentale" şi să ia măsuri "pentru a preveni o continuă deteriorare a democraţiei în România".

Reacţia Comisiei a venit vineri, 6 iulie, comunicatul vorbind despre "îngrijorarea faţă de evoluţiile curente din România, în special faţă de cele ce par a reduce puterile efective ale instituţiilor independente de genul Curţii Constituţionale". Enumerând setul de norme care stau la baza încrederii reciproce între membrii Uniunii, comunicatul aminteşte că "politicile guvernamentale şi acţiunile politice trebuie să respecte aceste principii şi valori". În egală măsură, în document se vorbeşte despre riscul de a zădărnici progresele făcute în ultimii cinci ani în materie de reformă a justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei.

În aceeaşi dimineaţă, purtătorul de cuvânt al guvernului federal condus la Berlin de Angela Merkel, exprima îndoieli serioase legate de legitimitatea actelor politice întreprinse în ultima perioadă de executivul de la Bucureşti: "Este un demers faţă de care guvernul federal este foarte îngrijorat".

Guy Verhofstadt, preşedintele grupului liberal ALDE din Parlamentul European, i-a scris, la rândul lui, vicepreşedintelui Comisiei, Viviane Reding, solicitându-i să prezinte o evaluare obiectivă a situaţiei din România, în vreme ce omologul socialist al lui Verhofstadt, Hannes Swoboda, observa, vineri dimineaţă, că "până la acest moment nu a sesizat nici o încălcare a legislaţiei europene". Ceea ce, iată, vine să sublinieze că reacţiile politice referitoare la România chiar au o semnificativă greutate politică.

Între discuţia telefonică de vineri dimineaţă dintre premierul de la Bucureşti şi preşedintele Comisiei şi vizita pe care Victor Ponta o va face la Bruxelles, marţi, 10 iulie, în ecuaţia românească a apărut şi comunicatul difuzat de Curtea Constituţională şi care dă o altă dimensiune acuzaţiilor de ingerinţă a politicului în funcţionarea statului de drept. Rămâne, doar, ca reprezentanţii Curţii Constituţionale să articuleze, cu subiect şi predicat, comunicatul lapidar care, până la urmă, fie aruncă în aer credibilitatea autorităţilor de la Bucureşti fie, dimpotrivă, pe cea a Curţii.