Miza suspendării Preşedintelui - subordonarea Justiţiei

Guvernul Ponta a adoptat miercuri o Ordonanţă de Urgenţă prin care Curtea Constituţională nu se mai poate pronunţa asupra hotărîrilor Parlamentului, inclusiv asupra hotărîrii de suspendare a preşedintelui ţării. Ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial cu aceeaşi rapiditate cu care actuala putere a decapitat conducerea unor instituţii fundamentale ale statului în cele 50 de zile de cînd guvernează.

Şi asta, după ce înaintea şedinţei de guvern de miercuri, Victor Ponta declarase că nu are vreo intenţie "de a afecta independenţa instituţională" a judecătorilor Curţii Constituţionale.

Cu o zi înainte, conform unui plan bine pus la punct în vederea declanşării procedurilor de suspendare a preşedintelui, USL l-a revocat din funcţie pe Gheorghe Iancu, şeful Instituţiei Avocatul Poporului, acesta fiind singurul care ar fi putut contesta la Curtea Constituţională ordonanţele de urgenţă ale guvernului, inclusiv pe cea despre care vorbim.

USL a depus miercuri la birourile permanente ale Parlamentului cererea de suspendare a preşedintelui. Între "capetele de acuzare", asupra cărora Curtea Constituţională nu va putea să dea decît un aviz facultativ, unul sună în felul următor: "Preşedintele a încălcat sistematic principiul neapartenenţei politice a persoanei care ocupă funcţia prezidenţială şi a abandonat rolul constituţional de mediator în stat şi în societate."

Este greu de susţinut această acuză atîta timp cît, să ne reamintim, preşedintele Traian Băsescu a chemat în mai multe rînduri partidele din USL la consultări pentru deblocarea funcţionării Parlamentului, mai ales la începutul acestui an, cînd USL a intrat în grevă parlamentară. Liderii fostei opoziţii fie nu au dat curs cererii preşedintelui, fie s-au întîlnit cu preşedintele cerîndu-i un singur lucru – demisia.

Un alt "capăt de acuzare" din cererea de suspendare a preşedintelui sună astfel: "Preşedintele a încălcat în mod repetat principiul separaţiei puterilor în stat şi independenţa justiţiei."

Pot fi aduse dovezi în sprijinul încălcării independenţei Justiţiei de către preşedintele Băsescu? Eu cred că nu. Ba dimpotrivă, în ultimii ani Justiţia a reuşit să îşi cîştige independenţa. "Nu avem toată Puterea pînă nu luăm şi Justiţia", a declarat zilele trecute Dan Voiculescu.

Aici se află, cred, miza reală a demarării procedurilor de suspendare a preşedintelui. Condamnarea definitivă a lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare cu executare a părut pentru foarte mulţi o decizie a Curţii Supreme de Casaţie şi Justiţie de domeniul suprarealismului. Cum a fost posibil ca unul dintre cei mai puternici oameni politici din România să fie condamnat? Iată că s-a putut.

Şi atunci toţi acei politicieni care au probleme cu justiţia au intrat în panică. Ei au de apărat nu doar propria libertate, ci şi averi uriaşe, obţinute prin fraudă şi corupţie. Pentru că mandatele procurorului general şi al procurorului şef al DNA se apropie de final, preşedintele trebuie să plece.

Declaraţia lui Dan Voiculescu, "Nu avem toată Puterea pînă nu luăm şi Justiţia", sună mai ameninţător decît tot ce am auzit pînă acum.