Dublul dezastru al unui voiaj in strainatate

Ar putea fi o telenovela pe cat de sordida, pe atat de trasa de par, dar nu e decat trista realitate. Premierul Romaniei a plecat la Bruxelles, incalcand decizia judecatorilor supremi a caror sentinta a specificat clar si fara echivoc ca presedintele este liderul roman in drept sa reprezinte tara in afara, inclusiv la Consiliul European.

Acest summit va fi extrem de dificil, intrucat pune probleme de maxima gravitate pentru viitorul continentului, pentru resuscitarea monedei si zonei euro, pentru salvarea Europei si a integrarii europene, pentru bugetul Romaniei si pentru fondurile acordate agriculturii ei, intr-un moment in care continentul nu e doar supus unui tot mai accentuat declin, ci se confrunta frontal cu pericolul acut al imploziei.

Or, un june premier care si-a recunoscut, fie si cu jumatate de gura, furtul de cuvinte si idei si insusirea frauduloasa a unui titlu academic, afirmand ca el unul e gata sa renunte la titlul de doctor nu e, in mod cert, acest om de stat.

Imperativ ar mai fi fost ca, in cercul liderilor europeni, sa se prezinte un demnitar roman care nu e certat la cutite cu justitia din propria sa tara.

Dar, iata, nu s-a intamplat asa. Ceea ce aduce serioase prejudicii imaginii romanilor, imaginii guvernului, imaginii social-democratilor romani condusi de Ponta si imaginii tarii in genere.

Mult mai grav decat atat e insa semnalul domestic pe care il lanseaza Victor Ponta prin dispretul sau manifest fata de Curtea Constitutionala.

Acest dispret fata de justitie echivaleaza cu o tentativa de demolare a statului de drept. Fiindca il arboreaza agresiv si vesel nu un raufacator oarecare ci un sef de  guvern dimpreuna cu aliatii sai din majoritatea parlamentara si executiv.

Dispretul deschis la adresa magistratilor supremi nu este egalat decat de aparenta lipsa de jena cu care Victor Ponta incalca orice principii de civilizatie si orice legi si cutume ale culturii si traditiei politice democratice, de nerusinea cu care premierul isi violeaza pana si standardele proprii, aplicate de pilda unui Ioan Mang, cand fostul ministru al Educatiei a fost prins cu ocaua mica a plagiatului si fortat sa se retraga.

La brutala desconsiderare a justitiei romanesti, care, din moment ce e afisata public de premierul tarii, unul ce pretinde a conduce un stat de drept, transforma practic Romania intr-un sat fara caini, intr-un loc al domniei faradelegii se adauga, agravant, aroganta lui fata de alti oameni politici, mai varstnici si mai experimentati.

Arogantei cu pricina i se alatura sfidarea institutiilor tarii, intre care presedintia sau ICR nu sunt decat doua, a comunitatii stiintifice, a demnitarilor occidentali care au citit in Nature sau in Frankfurter Allgemeine Zeitung despre furtul de texte atribuit lui Victor Ponta, fata de toti expertii care considera intolerabila prezenta unui fals doctor in fruntea executivului si, mai ales, sfruntarea propriei natiuni, care are tot dreptul sa nu fie reprezentata de un hot fie si prezumtiv.

Nu in ultimul rand, cireasa de pe tortul acestor multiple sfidari s-a vadit a fi, mai nou, mutarea subita a Monitorului Oficial din subordinea Camerei Deputatilor in cea a guvernului. Substratul acestei manevre deschizand larg poarta unor noi manipulari guvernamentale e clar. Deciziile Curtii Constitutionale nu intra in vigoare decat dupa publicarea lor in Monitorul Oficial. Si doar in forma in care sunt publicate ele.

Se pune intrebarea, ce anume il determina pe primul ministru sa creada ca-si poate permite o atitudine atat de pronuntat discretionara, desi nu el, ci presedintele Traian Basescu a fost ales, si nu odata, in mod direct, de catre popor, in fruntea statului roman si deci dispune de net mai multa legitimitate democratica decat premierul?

Replica la aceasta intrebare o vor da istoricii, politologii, psihologii. E foarte probabil insa ca toate raspunsurile lor sa includa trimiteri insistente la un lant de trista amintire, ale carui verigi initiale sunt ceausismul, Ion Iliescu si Adrian Nastase si aderenta extrem de slaba la ideea de democratie a liderilor unui partid pe cale de a redeveni stat.