Europa nu poate supravieţui fără o foaie de parcurs a reformelor

Cu Spania şi Cipru, care au văzut în fondul european de salvare ultima lor soluţie, numărul ţărilor aflate în dificultate a crescut la cinci. Pieţele sunt la fel de agitate, iar nivelul dobânzilor - în cazul Spaniei şi Italiei - nu e sustenabil pe termen lung.

În principiu, Grecia ar vrea să respecte cerinţele creditorilor, dar premierul Antonis Samaras solicită condiţii mai bune. Dură, dar optimistă, a fost declaraţia, de săptămâna aceasta, a şefului diplomaţiei germane, Guido Westerwelle: "Europa se află în faţa unui test pe care noi, europenii, dorim să-l trecem - şi va trebui să-l trecem. În criza datoriilor e nevoie de încrederea tuturor partenerilor", a afirmat Westerwelle la Luxemburg.

Pentru ţările care se bazează pe ajutorul european, lucrul acesta ar putea însemna "fără excepţii şi fără compromisuri". Urmează o nouă săptămână dificilă. "Dar sunt încrezător că vom rezolva ceva", a adăugat ministrul german.

Cu şi fără aliaţi

Dacă ar fi după guvernul Merkel, totul ar putea fi simplu: fiecare stat şi-ar face ordine în buget şi şi-ar spori competitivitatea. Germania are şi aliaţi: în interiorul uniunii monetare pe Olanda, Finlanda şi Austria - dar şi pe Suedia, în afara Zonei Euro. Opoziţia, însă, vine până şi de la Paris - multă vreme un partener de nădejde al Berlinului.

În politica privind pensiile şi piaţa muncii, noul preşedinte al Franţei, socialistul Francois Hollande, face exact pe dos de cum şi-ar dori germanii. În Italia, elanul premierului Mario Monti vis-a-vis de reforme pare să fi pierit. Tehnocratul din fruntea guvernului de la Roma a explicat şi care sunt motivele:

"Mai devreme sau mai târziu, vom avea parte de rezistenţă faţă de politica aceasta de disciplină financiară şi structurală pe care o impunem". Este, desigur, un mesaj cu bătaie electorală - urmat de un avertisment limpede articulat de Monti: ţările "cu cel mai mare merit, cele care au insuflat cultura stabilităţii în UE, mă refer cu precădere la Germania, ar trebui să se gândească la acest aspect".

Fantoma răspunderii comune

În opinia lui Monti, a lui Hollande şi a altor lideri europeni, în UE se pune prea mult accentul pe austeritate dar prea puţin pe creştere economică şi pe ocuparea forţei de muncă. Mai ales în rândul populaţiei tinere, rata şomajului a atins cote îngrijorătoare în unele ţări - de exemplu, de până la 50% în Grecia şi Spania.

La summitul UE ar trebui pus la punct un pact de creştere. În principiu, cancelarul Angela Merkel nu are nimic împotrivă, câtă vreme ţările nu vor acumula noi datorii din acest motiv. Fondurile pentru rambursarea creditelor sau eurobondurile - pentru guvernul de la Berlin toate acestea ar însemna o răspundere comună, dar - inacceptabil - pe spezele Germaniei.

Astfel, spune Angela Merkel, disciplina ar dispărea, iar Germania ar fi suprasolicitată. În opinia eurodeputatului creştin-democrat Herbert Reul, cancelarul german nu va ceda niciodată: "Există puncte în care oricât de puternice ar fi presiunile, nu vei determina un politician să ia decizii lipsite de sens".

Aşa nu mai continuăm!

Din blocada de până acum, toate părţile au ajuns la concluzia că, în privinţa gestionării crizei, nu se mai poate continua în aceeaşi manieră. Merkel este convinsă că Zona Euro şi întreaga UE trebuie să facă un pas mai departe. De aceeaşi părere sunt şi cei patru înalţi reprezentanţi ai UE (Barroso, Van Rompuy, Juncker şi Draghi) care, în acest sens, au elaborat un proiect ce va fi prezentat la summitul de la Bruxelles.

"În centrul acestuia se află următorul principiu: solidaritatea şi responsabilitatea trebuie să meargă mână în mână. Fiecare pas către mai multă solidaritate va fi acompaniat de un pas către mai multă responsabilitate", a promis preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Vorbe menite s-o mai liniştească puţin pe Angela Merkel, politicianul care pledează pentru control european asupra bugetelor naţionale.

Totuşi, nu se ştie dacă şi alţi lideri din comunitate se vor alinia acestei dorinţe. Poate că unii nu vor dori să cedeze atât de mult din suveranitate sau nu o vor putea face din motive constituţionale. Sau ambele. Inclusiv Constituţia germană ar putea îngreuna un asemenea proiect.

Un lucru se ştie cu siguranţă: dacă nu se schimbă ceva, mai devreme sau mai târziu, uniunea monetară se va destrăma. Pentru a putea fi salvată, membrii acesteia vor trebui să fie mult mai uniţi în decizii.