Între Atena şi Berlin tensiunile continuă

După succesul repurtat de către conservatorii eleni, Angela Merkel l-a sunat pe Antonis Samaras şi l-a felicitat. Cu acest prilej, potrivit cancelariei federale, şefa executivului german a adus în discuţie şi obligaţiile asumate de Grecia în contextul pachetului de ajutoare primite pentru a evita un faliment. Merkel şi-a exprimat speranţa că Atena îşi va onora aceste obligaţii.

Pentru Berlin victoria lui Antonis Samaras şi a conservatorilor săi nu e tocmai un motiv de bucurie, dar reprezintă răul cel mai mic.

Împotriva lui Tsipras, dar nu pentru Samaras

E drept că Angela Merkel a spus în repetate rânduri că politica europeană e de fapt poltică internă, dar niciodată într-o ţară membră a UE nu s-a încercat, ca acum, în campania electorală din Grecia, influenţarea rezultatului scrutinului parlamentar.

De un "scrutin decisiv pentru rămânerea Greciei în zona euro", chiar de un "scrutin decisiv pentru soarta monedei euro" au vorbit adesea responsabilii de la Berlin, pentru a-i face pe greci să înţeleagă cât de multe depind de rezultatul acestor alegeri.

Mesajul, se pare, a fost bine înţeles de electoratul elen. Anume că o victorie a forţelor radicale de stânga - Syriza - ar fi însemnat excluderea Greciei din spaţiul euro.

Pentru a conferi şi mai multă greutate momentului, din cauza alegerilor elene Angela Merkel şi-a amânat, duminică, până după miezul nopţii, plecarea în Mexic, la summitul G20.

Efectele presiunilor venite din afară nu s-au lăsat mult aşteptate: formaţiunea conservatoare, Nea Dimokratia, a reuşit să depăşească stânga la alegerile de duminică şi va fi, probabil, capabilă să formeze un nou guvern împtreună cu socialiştii de la PASOK.

Într-o primă declaraţie făcută duminică seara în limbile greacă şi engleză, Antonis Samaras a precizat că ţara sa îşi va îndeplini promisiunile făcute şi va renunţa la "cursul politic aventurier".

Numai că, tocmai cu acest curs este idendificat, la Berlin, Samaras. Refuzul său de a aplica reformele necesare şi cursul de economisiri în legătură cu pachetele de ajutoare puse la dispoziţie statului elen pentru a ieşi din impas nu pot fi date uitării cu una cu două.

Angela Merkel l-a implorat, pare-se, să accepte, împreună cu guvernul PASOK de la acea vreme, acordurile europene. Fără rezultat. Abia când Grecia a ajuns la marginea prăpastiei şi Samaras s-a temut că va fi făcut responsabil pentru un eventual faliment al Greciei, a cedat.

Mânat de dorinţa de a deveni premier, Samaras a pledat pentru formarea rapidă a guvernului de tranziţie condus de Lukas Papademos, care se bucura de prestigiu în rândul partenerilor UE.

Interese divergente germano-elene

Ca premier, Samaras va trebui să facă un adevărat şpagat între aşteptările grecilor şi cele ale UE. În timpul campaniei electorale, le-a promis grecilor că va putea să le reprezinte mai bine interesele la Bruxelles decât contracandidaţii săi şi că va renegocia condiţiile de acordare a creditelor.

În ce măsură îşi va ţine promisiunea şi ce înţelege prin "renegocieri", rămâne de văzut. În orice caz a trezit în rândul concetăţenilor săi speranţa că poverile nu vor fi atât de mari, că va exista creştere economică şi se vor crea noi locuri de muncă.

Berlinul respinge renegocierea contractelor

Germania nu vrea tratative noi cu Grecia. De ce? E lesne de înţeles, aşa cum a explicat în mai multe rânduri şi cancelara Angela Merkel. Dacă Grecia va renegocia contractele de credit, atunci aceleaşi revendicări le-ar putea formula şi Portugalia sau Irlanda. Pe de altă parte, nerespectarea înţelegerilor de către statul elen ar duce cu siguranţă la pierderea sprijinului populaţiei germane pentru ajutoarele în valoare de miliarde oferite de Germania Atenei.

Urmările ar putea fi nu doar eşecul mecanismelor de salvare - EFSF şi ESM - ci chiar al zonei euro.