1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O reformă de multă vreme aşteptată

Horaţiu Pepine14 iunie 2012

Primul minstru Victor Ponta a anunţat o reformă de o importanţă excepţională, una care priveşte chiar cheia de boltă a republicii. El a declarat că Legea de funcţionare a Curţii Constituţionale va fi modificată.

https://p.dw.com/p/15EWG
Victor Ponta
Victor PontaImagine: dapd

Primul ministru a declarat că Legea de funcţionare a Curţii Constituţionale va fi modificată, astfel încât judecătorii acestui for să fie selectaţi dintre magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie.

Primul ministru Victor Ponta a explicat că sensul reformei este depolitizarea forului constituţional care a fost populat în anii din urmă cu militanţi politici. El a promis ca în 2013, următorii 3 judecători care vor investiţi să nu provină de la USL, ci din rândurile judecătorilor de la Înalta Curte.

Iniţiativa premierului atinge unul din punctele cele mai nevralgice ale democraţiei româneşti. Oricâte eforturi a făcut, Curtea Constituţională nu a putut ascunde că este, în cele din urmă, o instituţie politică. Cineva spunea inspirat că în România Curtea Constituţională este de fapt a treia cameră a parlamentului, toate forţele politice străduindu-se să obţină şi la acest nivel o majoritate favorabilă. Viciul acesta, pe care partidele l-au ascuns cu asiduitate sperând să-l utilizeze în avantajul lor, nu mai putea fi ignorat multă vreme.

Dar de unde se trage, în definitiv, slăbiciunea acestei instituţii cu rol fundamental în arhitectura sistemului constituţional românesc?

În primul rând este vădit că selecţia candidaţilor suferă. Candidaţii au fost prea rar personalităţi respectate ale vieţii publice, prea rar au fost profesionişti cu reputaţie nedezminţită, recrutându-se, de regulă, dintre juriştii fără operă şi carieră, care promiteau să manifeste nedezminţite loialităţi politice.

Cu acest tip de selecţie, politizarea forului era dinainte asigurată. Şi cu toate acestea, probabil că principala slăbiciune a forului constituţional constă în modul în care sunt numiţi candidaţii în parlament, căci desemnarea şi numirea sunt două lucruri distincte. În România, spre deosebire de toate instituţiile omoloage europene, candidaţii (o parte dintre ei) sunt numiţi de camerele parlamentului cu majoritatea simplă a voturilor. Or, în alte părţi, mai atente la mecanismele intime ale politizării, judecătorii forurilor constituţionale sunt numiţi în parlament cu majorităţi calificate de două treimi sau de trei cincimi. Este o cale prin care se urmăreşte ca judecătorii să obţină adeziunea mai multor grupuri politice şi nu a unuia singur.

Este o idee bună ca judecătorii Curţii să nu mai fie selectaţi din rândurile simpatizanţilor politici, dar nu este suficient. Nici judecătorii de la ÎCCJ nu sunt scutiţi de suspiciuni, căci nu atât priceperea juridică se află aici în discuţie, cât imparţialitatea judecătorilor. Un judecător capabil să emită o argumentaţie rafinată, dar care nu reuşeşte să fie corect şi imparţial este mai periculos pentru democraţie decât un judecător care emite o argumentaţie precară. De aceea o nouă lege a Curţii Constituţionale ar trebui să aibă în vedere şi modificarea felului în care sunt validaţi candidaţii. Ar fi bine ca guvernul să nu ignore exemple prestigioase ale unor ţări europene cu democraţii mai puţin frământate de scandaluri politice ca România.