Tabu sau faptă penală?

Jawahir Cumar este originară din Somalia. Când era mică a fost circumcisă, ca multe alte fetiţe africane. De regulă, pentru multe femei africane, subiectul este tabu. Pentru majoritatea victimelor ajunse acum la maturitate, vizita la medicul ginecolog, eventual o operaţie de reconstrucţie, nici nu intră în discuţie - susţine Cumar care, în 1996, a înfiinţat asociaţia "Stop Mutilation", în oraşul german Düsseldorf.

"Femeile spun că, în cele mai multe cazuri, asigurarea de sănătate nu acoperă costurile intervenţiei. Au fost mutilate când aveau trei-patru ani. Acum sunt femei în floarea vârstei, dar nu vor să recurgă la operaţie de reconstrucţie, considerând că intervenţia nu e necesară. Multe se gândesc chiar că este vorba despre o operaţie estetică. Dar ar trebui să le fie limpede că mutilarea genitală le poate cauza numeroase probleme de sănătate", spune Cumar.

Practica se referă la extirparea totală sau parţială a organelor genitale feminine sau chiar la modificarea canalului vaginal. În cazul unei mari părţi din fetiţele supuse acestui ritual, intervenţia are loc fără anestezie. Instrumentele "chirurgicale" folosite sunt lame de ras uzate sau simple cuţite de bucătărie.

Făcând abstracţie de femeile africane care au suferit în copilărie o asemenea intervenţie, în Germania, în prezent, cu aceeaşi practică sunt ameninţate mii de fete. Pentru numeroase familii africane, mutilarea genitală se înscrie într-o tradiţie ce trebuie respectată, inclusiv departe de locurile natale. Prin urmare, fetiţele sunt circumcise ilegal în Germania sau trimise pe continentul african pentru aceeaşi intervenţie.

"În prezent, pedeapsa pentru această faptă penală este de maximum zece ani de închisoare. Din experienţă vă spun că, pentru acest tip de vătămare corporală, principalii vinovaţi - adică părinţii - primesc cel mult trei sau patru ani. Femeile care au efectuat circumcizia în sine capătă opt ani de închisoare. În clipa de faţă, în Bundestag, se pune problema dacă nu cumva aceste pedepse ar trebui înăsprite", afirmă avocatul Dirk Wüstenberg.

Activistele pentru respectarea drepturilor femeii în Germania privesc cu invidie peste graniţă, în Franţa. Acolo părinţii găsiţi vinovaţi de vătămare corporală riscă să petreacă după gratii între 10 şi 30 de ani sau chiar să fie expluzaţi în ţările lor de origine.

O altă problemă în Republica Federală ar fi obligaţia medicilor de a păstra tăcerea. Acestora nu li se permite să sesizeze autorităţile în situaţia în care depistează asemenea cazuri. "Eu, unul, am decis singur. Când mă confrunt cu astfel de infracţiuni, caut o cale să dau o mână de ajutor, să împiedic comiterea unor noi abuzuri. Cumva trebuie să luăm măsuri", povesteşte medicul ginecolog Christoph Zerm - colaborator al asociaţiei "Stop Mutilation".

Măsurile despre care vorbeşte dr. Zerm nu se referă la reclamaţii depuse la Poliţie. De exemplu, Oficiul pentru protecţia copilului ar putea interveni de timpuriu într-o astfel de familie pentru a preveni mutilarea fetiţelor. Reprezentanţii organizaţiilor de profil speră că actualele discuţii pe marginea modificării legii întru protejarea mai eficientă a fetiţelor africane vor mai putea tăia din elanul părinţilor dornici să-şi supună copilele unor asemenea traume.