Europa şi infracţionalitatea informatică

Vin tiptil, se răspândesc cu repeziciune şi pustiesc totul în cale. Dăunătorii digitali (troieni sau alţi viruşi) se numără printre cele mai mari pericole la adresa sistemului nervos al societăţilor moderne, a internetului. Infractorii din mediul online au realizat că atacurile informatice sunt mai profitabile şi mai puţin riscante ca alte forme de comitere a unei fărădelegi. Sustrase sunt date de cont, parole care asigură accesul la tranzacţii bancare, informaţii personale din computer sau agenda de pe telefonul mobil. De asemenea, nici datele din profilul unui utilizator înscris pe reţelele de socializare nu sunt sigure.

Conform Interpol, criminalitatea cibernetică provoacă anual pagube de 750 de miliarde de euro, numai în Europa. UE estimează că numărul victimelor ar fi de un milion de persoane, zilnic. Dar nu numai volumul pagubelor înregistrate este înspăimântător. La fel de grave sunt şi consecinţele sociale ale infracţiunilor comise în mediul virtual - avertizează comisarul european pentru politică internă, Cecilia Malmström:

"Teama de a mai face cumpărături online, teama de a mai fi prezent în reţelele de socializare, de a folosi normal internetul, de a ne simţi liberi".

La începutul anului 2011, 73% din locuinţele din Uniunea Europeană erau conectate la internet. În 2010, 36% dintre europeni foloseau servicii bancare online. În prezent, 80% din tinerii europeni sunt pe reţele de socializare.

În februarie 2005, Uniunea Europeană a adoptat primele reglementări privind atacurile în sistemul informatic. De atunci încoace, numărul infracţiunilor săvârşite în mediul virtual a crescut. În urmă cu câteva săptămâni, Bruxelles-ul a anunţat că intenţionează să inaugureze, la Haga, un centru european împotriva criminalităţii cibernetice. Instituţia va începe să funcţioneze în 2013 şi va dispune de un buget anual de 3,6 milioane de euro.

Jean Philipp Albrecht, expert în securitatea reţelelor şi europarlamentar din partea grupării ecologiste, consideră că noua măsură reprezintă un pas important în combaterea criminalităţii cibernetice, dar "numai cu o asemenea centrală nu va funcţiona. Avem nevoie de anchetatori, iar poliţiştii din toate statele europene vor trebui instruiţi. Avem nevoie de oameni care să acţioneze în teren, nu numai la centrala din Haga, ci pretutindeni în Europa".

Cu toate că, în multe ţări europene, au fost înfiinţate autorităţi însărcinate cu combaterea criminalităţii cibernetice, bugetele şi gradul de instruire a personalului diferă de la ţară la ţară. De aceea, directorul Agenţiei europene pentru securitatea reţelelor şi a informaţiei (ENISA), profesor Udo Helmbrecht, crede că în UE ar fi nevoie de mai multă coordonare şi de acţiune, inclusiv în afara graniţelor.

Teoretic, bazele acestei coordonări există, însă la nivel practic, tehnic şi politic, mai sunt destule de făcut. Albrecht critică faptul că europenii nu dispun de suficiente instrumente în realizarea anchetelor şi că în multe sisteme legislative nu există reglementări limpezi care pedepsesc infracţionalitatea cibernetică. În plus, anchetatorii vor trebui să-şi pună la punct cunoştinţele tehnice, susţine el: "Internetul e o lume tehnică şi este important să se discute şi despre securitate sau standarde tehnice nu numai despre uniformizare prin mijloace clasice".

UE nu are mult timp la dispoziţie pentru a-şi pregăti lupta împotriva unei lumi virtuale dominate de troieni şi alţi viruşi. Ultimele tendinţe constatate în SUA reprezintă un semnal de alarmă pentru toate ţările lumii. Conform prognozelor directorului FBI, Robert Müller, în curând, nu terorismul, ci atacurile cibernetice vor ameninţa securitatea mondială.