Europa: Cu acceleratul spre implozie

Răul nu constă în faptul că în Franţa s-a impus un candidat de stânga. Ci în imprudenţa acestui candidat, care a promis alegătorilor marea cu sarea. Pentru că făgăduielile sale, inclusiv şi mai ales angajamentul renegocierii pactului fiscal şi punerea Europei pe un nou făgaş, mai cheltuitor şi mai puţin auster sunt, în mod clar, nefinanţabile.

Sunt ştiri rele, pentru că neonorarea multiplelor promisiuni ale noului preşedinte al Franţei vor sfârşi prin a lăsa în urmă un electorat dezamăgit, dezabuzat şi încă şi mai înclinat să aleagă forţe extremiste decât a fost când le-a oferit comuniştilor şi extremei drepte o treime din voturile Hexagonului.

Dacă la această ascensiune extremistă franceză adăugăm imaginea unei Serbii în care înving la urne oamenii criminalului de război Slobodan Miloşevici şi a unei Grecii devenite neguvernabile, ale cărei zile în zona euro sunt numărate, completăm imaginea unei Europe sudice în plină degringoladă.

Că statul elen, aflat în plină derivă se îndreaptă spre noi alegeri, care se vor încheia şi ele în coadă de peşte, nu e decât una din consecinţele, previzibile, ale acestei degringolade.

Vedem, în consecinţă, un stat elen care dă semne să-şi ia adio de la democraţie, devreme ce peste jumătate din alegătorii săi s-au pronunţat pentru formaţiuni extremiste, care vor să facă zob sistemul. Şi odată cu el şi Europa.

În mod pe cât de semnificativ pe atât de tragic, electoratul elen a făcut-o în deplină cunoştinţă de cauză, cu o candoare totală. Pentru prima dată, cele doi mari partide de centru n-au mai avut de împărţit nici un fel de cadouri clientelelor lor, iar cetăţenii, consistent informaţi, ştiau bine în ce situaţie se află economia propriei ţări şi sistemul politic elen precum şi contextul european şi global al acestor alegeri.

Mai zărim o Franţă care se îndreaptă cu pas grăbit spre retrogradarea de către agenţiile de rating. Observăm o Germanie, ai cărei contribuabili, buni de plată, dar deloc afectaţi de orbire, constată că solidaritatea cu unele din ţările ajunse în sapă de lemn nu pare să mai aibă nici o noimă.

Şi întrevedem un euro supus presiunilor la burse, o zonă euro care se îndreaptă ca acceleratul spre implozie.

Şi mai surprindem prin urmare, cu maximă îngrijorare, un Bătrân Continent tot mai puţin capabil să facă faţă nu doar crizei datoriilor şi concurenţei asiatice şi sud-americane ci mai cu seamă responsabilităţii sale de far global al libertăţii, al democraţiei şi principiilor statului de drept.

Şi realizăm astfel, cât de abominabile sunt, de fapt, rezultatele duminicii electorale europene de la 6 mai.