1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Copenhaga şi politica financiară a Germaniei

Petre M. Iancu1 aprilie 2012

Copenhaga pare să fi devenit cimitirul taxei pe tranzacţii financiare în Europa, aşa cum au propus-o oficialităţile de la Paris şi Berlin. Discuţii vor stârni şi ideile germane vizând supravegherea bugetelor europene.

https://p.dw.com/p/14W3e
Întâlnirea de la Copenhaga a miniştrilor de finanţe europeni
Întâlnirea de la Copenhaga a miniştrilor de finanţe europeniImagine: dapd

Guvernul german nu se lasă. Masiv criticat pentru că a recomandat Greciei, la un moment dat, să accepte un inspector care să controleze finanţele statului elen, ministrul german de finanţe şi-a reluat sugestiile apte să stârnească ample controverse.

Potrivit agenţiei germane de ştiri, dpa, precum şi săptămânalului Der Spiegel, ministrul federal de finanţe, Wolfgang Schäuble, ar vrea punerea sub control a bugetelor statelor membre ale Uniunii Europene.

Dacă i se va face voia demnitarului berlinez, aceste bugete ar urma să fie verificate de consilieri financiari independenţi, care vor controla şi - la nevoie - vor semnala din timp virtuale încălcări ale austerităţii bugetare convenite de statele europene.

Această misiune le-ar reveni inspectorilor, conform unui document intern circulând în cadrul ministerului german al finanţelor, relevă Der Spiegel şi agenţiile de presă.

Potrivit relatărilor lor, experţii aceluiaşi minister propun, în plus, întărirea considerabilă a rolului pe care urmează să-l joace Comisarul Financiar al UE. Pe viitor, acesta s-ar bucura de prerogative care să-i pună la adăpost deciziile chiar în faţa unui eventual veto al şefului său nominal, în speţă al Preşedintelui Comisiei Europene.

Dacă Schäuble, contrat dur în chestiunea propusului comisar de austeritate care ar fi urmat să-i fie impus statului elen, a găsit mijloace noi şi eficiente de impunere a unei politici de economisiri în Uniunea Europeană rămâne de văzut.

Fapt e că, potrivit rezultatelor summitului de la Copenhaga, executivul berlinez pare să fi amânat la calendele greceşti altă promisiune aparent sacrosanctă, făcută de Paris şi de o parte din guvernanţii germani, în contextul crizei datoriilor suverane. Spre a linişti opoziţiile de stânga din Franţa şi Germania, şefii guvernelor celor două ţări se pronunţaseră în favoarea introducerii unei taxe pe tranzacţii financiare.

Adoptarea ei a eşuat, în Germania, din cauza opoziţiei micului partid liberal, care face parte din coaliţia guvernamentală de la Berlin. Liberalii germani subliniaseră în repetate rânduri că nu vor accepta introducerea taxei Tobin (pe tranzacţii financiare) decât dacă va putea fi impusă peste tot. Altminteri, taxa cu pricina ar putea provoca fugă de capital.

Or, britanicii au refuzat-o categoric. Au criticat-o, de asemenea, şi unii experţi germani, între care chiar şeful Băncii Federale. Într-adevăr, această taxă, inventată în anii 30 ai secolului trecut de faimosul John Maynard Keynes, riscă să nu împovăreze defel pe „bancheri” şi „speculanţi”, după cum s-a acreditat în rândul mişcărilor de protest anticapitaliste.

Ea ar putea în schimb să-i afecteze pe micii contribuabili, firmele mici şi mijlocii producătoare de bunuri de consum şi, în genere, pe clienţii mărunţi ai marilor bănci.

Întrucât de aceiaşi părere sunt nu doar câţiva specialişti, ci şi unele guverne din UE, ministrul german de finanţe, Wolfgang Schäuble, pare să se fi resemnat.

În reacţie la evidenţa opoziţiei masive faţă de această taxă din rândul unor ţări ale Comunităţii, ministrul german şi-a ascuns neputinţa îndărătul unei lozinci aparent optimiste, dar, în fapt, vide de conţinut şi de viitor. Astfel, Schäuble a declarat că, în chestiunea taxei pe tranzacţii financiare s-ar fi realizat „progrese substanţiale”.

Dar săptămânalul german Die Zeit remarcă faptul că ministrul german a uitat „să precizeze despre ce progrese ar fi vorba”. În afară de „crearea unei comisii de lucru” care „să clarifice cum se va putea proceda în mod treptat”.

Or, caracterul extrem de vag al acestor formulări, relevă pe bună dreptate aceiaşi publicaţie germană, trădează ceea ce, prin recurs la o expresie românească, s-ar putea numi încremenirea în proiect a eforturilor de introducere în Europa a taxei Tobin.