Bugetul Germaniei începe cursa spre marea frână a datoriilor

Dacă tai subvenţia acordată pentru recoltarea selectivă a morcovilor albi, galbeni, roşii sau violeţi economiseşti 230.000 de euro. Mai e loc de strâns cureaua la subvenţiile pentru sucul de mere roşii. Pensiile funcţionarilor oferă, la rândul lor, spaţiu de manevră în vederea reducerii risipei - şi chiar maşinile de serviciu ale foştilor preşedinţi ai Parlamentului ţin de cheltuieli ce pot fi corectate. În total, socoteşte Karl Heinz Däke, preşedintele Federaţiei Plătitorilor de Taxe, 156 de milioane de euro pot fi recuperaţi la bugetul public prin recalcularea utilizării fondurilor. "Cele 30 de exemple pe care le aducem servesc drept exemple", comentează Däke, recomandând guvernului să găsească şi alte asemenea scurgeri inutile.

O recomandare pe gustul ministrului de Finanţe Wolfgang Schäuble. Proiectul de buget federal pentru anul 2013 este construit în vederea reducerii cheltuielilor cu patru procente faţă de anul trecut (33,7 miliarde de euro mai puţin). Aceasta înseamnă şi o îndatorare publică mai mică (cu 5,5 miliarde de euro sub nivelul de anul trecut, coborând până la 19,6 miliarde).

Conjunctura economică favorabilă şi cota redusă a şomajului stau de partea politicilor fiscale avansate de ministrul Schäuble. Contextul permite inclusiv reducerea cu două miliarde a contribuţiei finanţelor publice la bugetul asigurărilor obligatorii de sănătate; şi în cazul asigurărilor de şomaj, alimentarea din partea statului poate fi scăzută cu alte două miliarde de euro, în vreme ce subvenţia caselor de pensii se diminuează cu un miliard de euro.

De anul trecut, legea fundamentală a Germaniei include o frână a îndatorării publice. După 2016, noile credite antamate de Guvern nu mai pot depăşi, în net, valoarea 0,35% din produsul intern brut. Schäuble încearcă să profite de situaţia economică bună (care permite încasări fiscale remarcabile), în perspectiva atingerii graduale şi cu minimul de costuri sociale a obiectivului: un maxim de un miliard de euro obţinuţi prin împrumuturi, în 2016.

Problema cea mai spinoasă rămâne contribuţia Germaniei la "paraşuta" de salvare a euro (ESM); aceasta implică 35 de miliarde de euro în plus la nivelul datoriei federale, în schimbul cărora mulţi parlamentari, în special din tabăra puterii conservator-liberale, pretind Ministerului de Finanţe o suplimentare a măsurilor de austeritate şi o orientare mai substanţiale a veniturilor încasate de la contribuabili înspre achitarea împrumuturilor. E drept că opoziţia social-democrată acuză aceste voci - şi chiar pe ministrul Finanţelor - de cosmetică electorală, în perspectiva legislativelor de anul viitor.

În fapt, e greu de anticipat şi cum va evolua conjunctura economică a Germaniei, până în 2016, la fel cum nimeni nu se poate pronunţa în privinţa crizei datoriilor din zona euro, un detaliu ce nu trebuie omis din orice prognoză.

Votul final din Bundestag este aşteptat pentru cel târziu în noiembrie. Înţelepţii Parlamentului au lăsat, din mandat în mandat, o zicere: nu a existat vreodată un buget care să iasă din Legislativ aşa cum a intrat.