Un preşedinte care nu e nici politician de profesie, nici revoluţionar

Un preşedinte al inimilor? Tot ce se poate. Popular este, fostul coordonator al comisiei însărcinate cu administrarea arhivelor STASI. Îl susţin toate partidele de la putere şi din opoziţie, cu excepţia Partidului Stângii. Şi are suportul a 80% din populaţie. Un început cum nu se poate mai bun, pe măsura ambiţiilor lui Joachim Gauck - care se doreşte un preşedinte al cetăţenilor, în permanenta căutare a dialogului direct. Un preşedinte care nu caută să dilueze subiectele de pe agenda oamenilor de rând. Şi care, aşa cum a spus-o şi în discursul de acceptare a votului din Bundesversammlung, în Adunarea Federală a Eelectorilor, are interesul ca politica şi politicienii să fie în slujba populaţiei.

Politica aşteaptă de la Gauck să redea demnitate unei instituţii ştirbite în urma demisiilor anticipate ale celor doi predecesori. Cetăţenii îl aşteaptă să se implice pentru problemele lor: mai multă dreptate socială, o politică a familiei mai consistentă şi o creştere a apropierii dintre landurile vechi şi cele noi ale Republicii Federale, la 22 de ani de la reunificare.

Sunt, de fapt, subiecte mai apropiate de Joachim Gauck decât criza financiară şi politica externă. Democraţia, statul de drept şi libertăţile individului pot fi valori de lungă durată numai dacă, aşa cum vrea noul preşedinte, politicul şi societatea îşi vor asuma la comun responsabilitatea pentru un sistem democratic.

Născut în 1940 şi trăit într-o dictatură fără drepturi civile, drepturi pentru care a trebuit, la un moment dat, să lupte, Gauck îşi "instigă" concetăţenii la apărarea acestor libertăţi. Să aibă voce şi să se implice politic. Apatia politică îi displace dar şi non-cultura lehamitei indignate, pe care o observă de ceva vreme în Germania. Pentru ca politicul să poată fi tangibil şi contabilizabil, cetăţenii trebuie să fie mai angajaţi.

Nu, nu sunt temele cu care Gauck vrea să intre în pielea preşedintelui. Au fost temele vieţii sale, au fost predicile sale dintotdeauna, sunt convingerile sale. Nici de dreapta, nici de stânga. De altfel, s-a mărturisit, cândva, a fi un "conservator liberal de stânga". Pentru presă şi politicieni, este o provocare. Pentru cetăţeni, un avantaj. La fel cum tot la avantajele pentru cetăţeni stă faptul că Gauck nu este nici politician de profesie, nici revoluţionar. Ca şi miza pe dialog şi pe discurs pe care o pune noul preşedinte.

De aceea, te poţi aştepta de la Joachim Gauck să devină cel care, în sfârşit, pune pe tapet subiecte inconfortabile. Dezbaterile politice şi sociale orchestrate de la Preşedinţia federală ar face bine atât instituţiei şefului statului cât şi ţării în sine.