De ce scuzele nu sunt la obiect

A uimit mai ales gradul de ignoranţă al senatorului Dan Şova. El şi-a cerut scuze, căutând să evite amplificarea scandalului, dar a lăsat impresia că nu înţelege amploarea erorii. În emisiunea de la Money Channel, senatorul PSD spusese că un autor de origine evreiască, Teşu Solomovici ”a recunoscut că pe teritoriul României nici un evreu nu a avut de suferit şi asta s-a datorat lui Antonescu”.

De fapt nu afirmaţia în sine că evreii nu au avut de suferit ar fi de discutat, ci precizarea că unii evrei au ”recunoscut ” acest lucru. El nu spune că autorul citat, ”susţine”, ”pretinde” sau ”afirmă”, că persecuţia evreilor nu a avut loc, ci că admite acest lucru.. Faptul de a recunoaşte este opus aici faptului de a minţi. Teşu Solomovici îi apare lui Şova interesant şi demn de a fi urmat, deoarece recunoaşte un lucru în pofida minciunii celorlalţi.

Aşadar senatorul PSD a spus pe de o parte, că evreii n-au suferit, dar pe de altă parte a lăsat să se înţeleagă şi faptul că aceştia au minţit în bună măsură, auto-victimizându-se. Este cunoscută ideea complotului evreiesc care i-ar culpabiliza pe români inventând fapte care nu s-au petrecut, exagerându-le sau punându-le pe nedrept în seama românilor. Întreaga dispută politică şi istoriografică asupra acestui subiect a fost în ultimii ani otrăvită de aceste suspiciuni, care au vehiculat o nouă formă de antisemitism.

Dan Şova, cel puţin în momentul emisiunii de televiziune, a părut să împărtăşească presupoziţia complotului şi a minciunii evreieşti şi despre asta nu a pomenit nimic în retractare. El a regretat ”profund” afirmaţiile negaţioniste, dar nu a retractat susţinerile subânţelese privind "minciuna evreiască". „Regret profund - a scris senatorul pe blogul său - dacă declaraţiile mele de la postul amintit de televiziune au fost interpretare în sensul în care aş fi negat, fie şi o secundă, suferinţele poporului evreu şi vinovăţiile autorităţilor române de atunci”.

El a părut de fapt să ignore complet nu doar faptele istorice ca atare, dar şi natura şi complicaţiile controversei desfăşurate în jurul acestora. Probabil că Dan Şova (care este şi conferenţiar la facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti) nu l-ar fi citat pe Teşu Solomovici dacă ar fi ştiut că cei avizaţi îl consideră un autor de evitat. Şi nu doar pentru că exprimă la rândul său un anume fel de negaţionism, ci pentru că negaţionismul său riscă să fie greşit înţeles, declanşând o epidemie de neînţelegeri. În esenţă autorul citat a spus mereu un lucru care scandalizează adesea mai rău decât o negaţie propriu-zisă şi care poate fi rezumat parafrazându-l pe Céline: „evreii ar trebui să-i ridice lui Antonescu o statuie pentru răul mai mare pe care nu l-a făcut şi pe care ar fi putut să-l facă”.

Totuşi să nu ignorăm că a cita un evreu care pune la îndoială tezele consacrate pare seducător mai ales pentru aceia care sunt deja înclinaţi să nege sau să minimalizeze crimele comise împotriva evreilor. Autorul citat era credibil în ochii senatorului PSD nu în virtutea recunoaşterii sale ştiinţifice, ci a faptului că era evreu. Este o eroare comună aceea de a substitui autoritatea epistemică cu un alt tip de autoritate, dar pentru un profesor la facultatea de Drept este un păcat capital.

Iată aşadar că scuzele sale lasă descoperite tocmai presupoziţiile cele mai ascunse şi mai virale. În plus a spune că a fost greşit înţeles nu este cu totul onest. Dacă e sincer, senatorul Dan Şova poate admite cel puţin că exprimările sale lasă de dorit, dar cu siguranţă că el a spus exact ce a spus, chiar dacă nu pare să înţeleagă pe de-a-ntregul unde şi cât a greşit.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Robert Schwartz