China: un parlament de formă, dar cu culise încinse

Da, China are Parlament - şi, cu aproape 3000 de delegaţi, este chiar cel mai mare din lume. O dată pe an, Congresul Naţional al Poporului se reuneşte pentru a aplauda şi se declara de acord cu deciziile Partidului Comunist. Multă stabilitate, aşadar, la Beijing. O linişte pe care, însă, o va urma furtuna. Peste şase luni urmează adevăratul moment politic major al Chinei: transferul de putere în sânul partidului unic. Prin prisma acestui eveniment, culisele reuniunii pseudo-parlamentului devin interesante.

Piaţa Tien An Men este, de câteva decenii bune, supravgheată în permanenţă. Zilele acestea, dispozitivele de securitate s-au înmulţit - şi nu se sfiesc să stea la vedere. Spre Marea Sală a Poporului se îndreaptă, disciplinaţi, printre steagurile roşii milităreşte înşiruite, "aleşii" poporului, convocaţi pentru anuala reuniune a ceea ce, fără acoperire reală, poartă denumirea de organ legislativ. Joseph Cheng, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Hong Kong, vorbeşte despre Congresul Naţional al Poporului ca despre o ştampilă de cauciuc aşteptând cuminte să fie aplicată lângă semnătură pe deciziile oricum deja luate. Singura agitaţie din interiorul congresului ţine de dobândirea unor poziţii mai vizibile, comentează Cheng.

Însă nu doar micile funcţii sunt scoase la bătaie, anul acesta. în toamnă, la cel de-al 18-lea congres al Partidului Comunist, "bătrânii" Hu Jintao şi Wen Jiabao (secretarul general al partidului, respectiv, primul ministru al Republicii Populare) vor face loc unei noi generaţii de lideri. De regulă, astfel de transferuri de putere sunt din timp orchestrate, pentru a nu permite derapaje şi încingeri de spirite. Jurnalistul Willy Lam, din Hong Kong, crede, însă, că armonia biroului politic central ar putea fi tulburată de conservatorii care propun mai mult stat şi mai puţină economie de piaţă. Printre liderii facţiunii "Noua Stângă" se numără şeful filialei din oraşul Chongqing a partidului, Bo Xilai. Numele acestuia este legat de fuga în consulatul american urmată de predarea benevolă către autorităţile chineze a şefului poliţiei locale, Wang Lijun. Dispărut fără urmă de cum a părăsit misiunea diplomatică americană, Wang a fost deseori pomenit în presa internaţională, uneori chiar în contextul posesiei unor documente legate de Xilai. Acesta din urmă vrea să pătrundă în cercurile superioare ale puterii centrale, motiv pentru care va fi obligat să iasă în public cu lămuriri în cazul poliţistului dispărut în februarie. Cu atât mai mult cu cât nu sunt puţini cei ce suspectează că în spatele afacerii Wang Lijun s-ar afla şi colegii lui Xilai din aripa ce promovează liberalismul economic şi care nu îşi doresc accederea unui tovarăş intransigent, adversar al liberei pieţe, în biroul politic permanent al partidului.

Oricum, în plenul pseudo-parlamentului, care păstrează un rol de forum de dezbateri, sunt aşteptate propuneri pentru menţinerea unei stabilităţi economice naţionale, în contextul prelungitei crize globale, relatează agenţia Xinhua. După o creştere de 9,2%, China trebuie să se aştepte la o sensibilă încetinire a ritmului de dezvoltare. Premierul Wen Jiabao are câteva întrebări la care aşteaptă răspuns, crede Joseph Cheng. Are China, de acum, nevoie de stimuli de reluare a creşterii sau de austeritate? Poate - şi trebuie - să intervină guvernul în politica monetară, combătând inflaţia şi stopând creşterea preţurilor de pe piaţa imobiliară? Şi cum va putea fi construit un sistem de asigurări sociale?

Autor: Christoph Ricking / cş
Redactor: Robert Schwartz