„Amurgul cancelarei”

Că luni, pentru prima dată, Angela Merkel n-a mai dispus în Bundestag, la un vot privind ajutorarea Greciei, de aşa-zisa „majoritate a cancelarului”, în speţă de majoritatea necesară alegerii şefului executivului, a determinat opoziţia de stânga să exulte.

Am asista la „amurgul cancelarei", afirmă unii social-democraţi şi ecologişti. Ziarele de stânga, precum Frankfurter Rundschau îşi freacă mâinile satisfăcute de gâlceava din tabăra guvernului. Deşi au susţinut-o pe şefa lui în Bundestag, optând, cot la cot cu ea, în favoarea pachetului de ajutoare pentru Grecia, liderii partidelor de stânga se bucură la rândul lor că tot mai mulţi din oamenii coaliţiei guvernamentale, creştin-liberale, refuză s-o mai asculte pe Merkel.

În ce-i priveşte, liderii de opinie manifestă multă înţelegere pentru disidenţele din alianţa de centru-dreapta. „S-a instalat realismul şi în arcul guvernamental”, relevă în context Weser-Kurier din Bremen, care subliniază că „nici Merkel nu mai crede în minuni, după cum reiese din alocuţiunea ei” din Bundestag.

Se pune ca atare întrebarea de ce oare majoritatea deputaţilor se pronunţă tot mereu în favoarea unor noi şi noi ajutoare destinate Greciei? Simplu. „Din cauza fricii de alternativa” falimentului grecesc, subliniază acelaşi ziar.

La stânga spectrului politic, Südduetsche Zeitung din München împărtăşeşte această teamă. „Riscul ieşirii Greciei din zona euro sunt mult prea mari”, crede cotidianul bavarez, care cere demisia sau demiterea ministrului de interne Friedrich, primul membru al guvernului german care, înainte de a reveni asupra vorbelor sale, a recomandat revenirea grecilor la drahmă.

De cu totul altă părere sunt ziarele conservatoare şi de orientare liberală. Frankfurter Allgemeine Zeitung simpatizează în mod vădit cu ministrul german de interne. „Oftatul său din rărunchi demonstrează cât de profund au pătruns şi în rândul coaliţiei guvernamentale îndoielile iscate de politica promovată de Merkel, de salvare a Greciei”, scrie ziarul.

Frankfurter Allgmeine Zeitung avertizează sec faţă de iluziile curente privind posibilitatea salvării statului elen şi utilitatea ei pentru guvernanţii germani. Citim în ziar: „Încă se mai găseşte în Bundestag o majoritate suficientă care, în pofida tot mai amplului scepticism popular şi a multor sfaturi ale economiştilor, continuă să dea crezare scenariului cancelarei cu privire la (salvarea elenilor ca fiind) răul ce la mai mic”.

Încât, a început un fel de „război purtat pe două fronturi, implicând riscul unei duble prăbuşiri: cât pot rezista oare state ca Grecia revendicatei politici a iluziei reformiste, care încă nici n-a început, şi cât vor mai susţine contribuabilii din vest cu banii lor asemenea mari experimente economico-politice?

La bursa iluziilor cotizează şi post-comuniştii din Germania. După un puternic haos intern şi renunţarea altor doi posibili candidaţi, liderii partidului s-au înţeles s-o propulseze pe fosta vânătoare de nazişti, Beate Klarsfeld, în poziţia de contracandidată a lui Joachim Gauck. Ar fi vorba de o comedie politică mai degrabă decât o propunere serioasă, estimează Rhein-Zeitung. Rheinpfalz nu crede că „o personalitate care s-a rezumat cu precădere la a milita împotriva fascismului” ar dispune de capacitatea de a reprezenta multilateral societatea germană.

Dar ziarul conservator Die Welt scoate în evidenţă partea simbolică, frumoasă a contracandidaturii ei. „În cursa pentru şefia statului se vor angrena o vânătoare de nazişti şi un vânător de securişti. Doi oameni care şi-au propus elucidarea trecutului totalitar… se confruntă democratic, ca rivali pentru cucerirea poziţiei de şef de stat al unei republici rănite care, ca printr-un miracol, s-a născut din abisul acestui trecut”.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ovidiu Suciu