Schimbarea la faţă a PSD?

Discursul liderului PSD Victor Ponta în şedinţa camerelor reunite ale Parlamentului cu prilejul votului de învestire a Cabinetului condus de Mihai Răzvan Ungureanu a dat mari dureri de cap analiştilor politici. Şi durerile mai continuă şi azi, chiar dacă în mare s-a ajuns la un consens exprimat prin aceea că am fi asistat la o maturizare politică bruscă şi neaşteptată a lui Victor Ponta.

Mai mult, declaraţia privind sprijinul condiţionat de cele 15 puncte (un decalog şi jumătate – de ce nu 14 sau 16?) pe care PSD l-ar acorda Guvernului Ungureanu a transmis subliminal mesajul că Victor Ponta stăpîneşte partidul, altfel spus, că şi-a cîştigat brusc o autoritate de netăgăduit în partid, autoritate pe care, pînă la acest episod, mulţi analişti i-o puneau pe bună dreptate la îndoială.

O strategie de imagine?

Întrebarea care se pune este dacă Victor Ponta a făcut o ofertă politică sinceră noului guvern sau a aplicat doar o strategie de imagine? După părerea mea am asistat doar la un joc strategic, prin care liderul PSD încearcă să cîştige acea parte a electoratului care a dezaprobat tot timpul boicotul opoziţiei în parlament, culminînd cu greva parlamentară de acum.

Pe de altă parte, Ponta se delimitează în felul acesta şi de discursul găunos şi deseori isteric al lui Crin Antonescu, fără însă a risca să părăsească deocamdată corabia tot mai şubredă a USL. Strategia lui Ponta e simplă: atunci cînd vorbeşte în numele USL, el vorbeşte de fapt despre PSD. Dacă pînă mai ieri discursurile lui Ponta şi Antonescu erau destul de greu de diferenţiat, ambele putînd fi rezumate în cuvintele "Jos Băsescu!", de puţin timp încoace liderul PSD dă impresia că are un discurs constructiv. E un joc la două capete, cu riscurile lui.

Ce putem presupune pînă în momentul acesta e că Victor Ponta încearcă să-şi consolideze profilul de viitor prim-ministru. Sau, în funcţie de cum va evolua raportul de popularitate în interiorul USL, să atace candidatura la preşedinţie, lăsîndu-l pe tuşă pe prezidenţiabilul care s-a culcat pe o ureche, Crin Antonescu, crezînd că orice s-ar întîmpla se va trezi la fel.

Cea mai mare capcană pe care "schimbarea la faţă" a lui Victor Ponta o poate întinde electoratului şi opiniei publice în general este aceea că asistăm şi vom asista la o "schimbare la faţă" a PSD. Victor Ponta nu s-a "temperat" din proprie iniţiativă, ci împins de la spate de Iliescu şi ceilalţi "grei" ai partidului.

Un partid nereformabil

Partidul Social Democrat, mai mult decît oricare alt partid important din România, este un partid nereformabil. Explicaţia pentru acest "blocaj" este elementară: a guvernat doisprezece ani din cei douăzeci şi doi de ani postdecembrişti şi, ce e şi mai concludent, a condus România în acei primi ani de după căderea comunismului, cînd a ţinut ţara prizonieră în propria carapace, fără deschidere în afară, doar pentru a-şi satisface clientela politică.

Aşa s-au născut baronii locali şi centrali, care ulterior au năpădit şi celelalte partide politice, fie prin migraţie, fie prin "naştere" naturală. Problema este doar de dimensiune, prin acumulare într-o perioadă îndelungată, a baroniadei pesediste faţă de aceeaşi boală pe care o regăsim şi la celelalte partide.

Sîntem în situaţia în care partidele politice sînt în bună măsură captive intereselor baronilor. Iar Partidul Social Democrat este, de douăzeci şi doi de ani, cap de listă. De aceea nu asistăm şi nu vom asista la o "schimbare la faţă" a PSD.

Autor: George Arun
Redactor: Alina Kühnel