Iubirea sub mantia comerţului

Deîndată ce din vitrinele magazinelor dispar decoraţiunile de Crăciun, îşi fac apariţia inimioare de toate formele, mărimile şi culorile, flori naturale sau artificiale, perechi de porumbei cioc în cioc, amintindu-le consumatorilor, prin oferte atrăgătoare, suprapuse peste cele ale soldurilor de iarnă, că la uşă bate Sărbătoarea Sfîntului Valentin.

Dar cine, trecînd pe lîngă grădinile şi parcurile marilor oraşe, mai are încă disponibilitatea de a privi chipurile trecătorilor, copacii şi norii, şi nu doar minusculele ecrane ale smart phone-urilor, de a ciuli urechile nu numai la muzica din căşti ci şi la orchestraţia zgomotelor urbane şi a sunetelor naturii, va constata că ciripitul păsărilor se înteţeşte deja din primele zile ale lunii februarie chiar şi atunci cînd gerul mai face încă pietrele să crape. În calendarul naturii, în februarie, anumite păsări îşi fac deja cuib. Semenilor noştri din vechime, obişnuiţi să urmărească mult mai atent şi cu evlavie, sporul de lumină spre sfîrşitul iernii, obiceiurile necuvîntătoarelor, aceste prime semne ale retrezirii la viaţă a naturii nu le puteau fi indiferente.

Aşa se face că în secolul al XIV-lea, după cum se povesteşte, tocmai pe 14 februarie, care în calendarul vremii era o zi închinată îndrăgostiţilor, serbată în cercurile nobilimii, poetul englez Geoffrey Chaucer, şcolit într-ale poeziei în Italia şi Franţa ,şi-ar fi prezentat la curtea regelui Richard al II-lea poemul alegoric „Parlamentul păsărilor”, o colecţie de dorinţe, un catalog al vieţii în doi, destinat celor dornici să se căsătorească.

Lectura acestui fermecător poem, în care se regăsesc motive literare ale antichităţii greco-romane dar şi ale timpuriei Renaşteri italiene, ar fi o foarte nimerită lectură şi azi. I s-ar putea adăuga şi poeziile scrise special pentru Ziua Sfîntului Valentin de poetul francez Oton de Granson, în acelaşi secol XIV, şi de ce nu, prin extensie, orice alt poem de dragoste...

Este îndoielnic însă că tinerii noştri contemporani, mai au curiozitatea sau plăcerea de a face cale întoarsă în istoria acestei sărbători spre a-i afla originile, religioase şi culturale, destul de incerte. Wikipedia le stă oricum la dispoziţie, lămurindu-i şi cum a făcut sărbătoarea Sfîntului Valentin, după cel de-al doilea război mondial, cale întoarsă din America în Europa, încărcată, împovărată de mercantilisme, spre bucuria vînzătorilor de flori, bijuterii şi acadele.

Prin urmare, mai oportune, mai accesibile decît savantele incursiuni în labirintul tradiţiei sunt modestele sau mai fastuoasele escapade comerciale. Dacă trofeelor depuse la picioarele fiinţei iubite, li se adaugă o sinceră şi înfocată declaraţie de amor veşnic, fericirea, deşi efemeră, s-ar putea să fie deplină.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Alina Kühnel