Un guvern pentru reinventarea PDL

Cabinetul condus de Emil Boc nu a demisionat nici la presiunea străzii şi nici a partidelor din opoziţie, ci la presiunea alegerilor din acest an electoral în care PDL va încerca să recupereze cît mai mult din susţinerea populară pe care a avut-o la cîştigarea alegerilor din 2008.

Desemnarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru formarea noului guvern şi garnitura de miniştri, toţi foarte tineri, propuşi de PDL şi asumaţi de premierul desemnat indică aproape ostentativ o sintagmă pentru opinia publică: "noua generaţie".

Dar din această "nouă generaţie" ar fi putut foarte bine să facă parte în continuare de exemplu ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, un profesionist lăudat în atîtea rînduri chiar de preşedintele Traian Băsescu pentru rezultatele reformei din Educaţie. Decizia partidului, după lupte seculare care au durat maxim două zile, a fost una fermă: ori toţi să plecăm, ori conceptul "noii generaţii" va fi compromis.

S-a spus de atîtea ori că guvernul Boc s-a erodat nepermis de mult şi că PDL trebuie să facă acel pas înapoi pentru a promova o nouă echipă de guvernare. Pe de altă parte, acelaşi guvern Boc a fost privit îndeobşte pozitiv de instituţiile internaţionale precum FMI, Banca Mondială sau Comisia Europeană pentru modul în care a reuşit să gestioneze criza economică şi să evite căderea României în faliment. În acelaşi timp, pe plan intern executivul a fost supus practic aproape întreaga perioadă de guvernare unor critici dintre cele mai severe, unele îndreptăţite, dar altele nu.

În fine, un aspect care nu a fost accentuat suficient zilele acestea este faptul că, deşi Guvernul Boc a demisionat în bloc, atît UDMR cît şi UNPR şi-au păstrat aceiaşi miniştri şi în cabinetul "noii generaţii" condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Au fost mai performanţi miniştrii UDMR şi PUNR transbordaţi dintr-un guvern în altul decît cei ai PDL? Aş spune, dimpotrivă. Criza de încredere în Guvernul Boc a fost una generală, a privit guvernul în întregul său iar răspunderea ar fi trebuit să fie una solidară.

Se vede limpede, din toate acestea, că PDL încearcă să se reinventeze în ochii opiniei publice prin noua echipă guvernamentală, în fruntea căreia se află tînărul intelectual de prestigiu, care nu este lipsit nici de virtuţi politice, Mihai Răzvan Ungureanu.

Putem vedea încă de pe acum în noul premier desemnat un bun comunicator şi în acelaşi timp un bun negociator: cu societatea civilă, cu sindicatele şi nu în ultimul rînd cu partidele din opoziţie.

Victor Ponta a afirmat de altfel miercuri că a discutat telefonic cu Mihai Răzvan Ungureanu "pentru că avem o relaţie mai mult decît civilizată." După care, liderul PSD a adăugat: "Sînt o persoană a dialogului şi e nevoie de dialog."

În măsura în care Mihai Răzvan Ungureanu va reuşi să slăbească influenţa "baronilor" partidului prin transparenţa cheltuirii banului public, prin atragerea de investiţii străine, prin accelerarea reformei în justiţie, s-ar putea să asistăm la un altfel de a face politică: pragmatic şi în acelaşi timp mai deschis, mai cu faţa către cetăţean.

Dacă va reuşi să gestioneze cu succes anul de criză economică, dar mai ales anul electoral 2012, noul premier desemnat are deschisă calea către prezidenţialele din 2014.

Autor: George Arun
Redactor: Ovidiu Suciu