"Roma locuta, causa non finita"

Prin decizia adoptată azi, Curtea Constituţională a României a clarificat statutul referendumului din 29 iulie: el a fost invalidat din cauza slabei participări a cetăţenilor, Traian Băsescu rămîne preşedinte.

Ce înseamnă aceasta pentru România?

Curtea Constituţională a reuşit prin verdictul pronunţat să zădărnicească alte pagube colaterale ale aşa zisei „saga” Ponta-Antonescu-Băsescu. Orice altceva decît acest verdict ar fi agravat actuala criză. Dacă verdictul nu ar fi fost pronunţat cu o majoritate calificată de voturi, ar fi fost atacat pe faţă de tabăra guvernamentală. Dacă aceeaşi Curte Constituţională ar fi urmat argumentaţia taberei guvernamentale şi ar fi „corectat” pragul cvorumului, Băsescu şi susţinătorii săi s-ar fi urcat pe baricade. Reproşuri reciproce de violare a justiţiei sau cel puţin o situaţie de pat juridic ar fi rezervat ţării complicaţii suplimentare. In eventualitatea unei demiteri definitive a lui Băsescu, România ar fi virat înspre o dublă campanie electorală cu posibiltiatea unei concentrări a puterii în mîinile taberei USL după alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Partenerii României în Uniunea Europeană ca şi cei dinafara ei, precum şi cercurile economice ar fi întîmpinat cu mare scepticism această eventualitate.

Dar - cu aceasta veştile bune s-au şi epuizat. Fiindcă o privire asupra culturii juridice, asupra constelaţiei politice interne şi asupra perspectivelor economice nu oferă temeiuri de încurajare.

Criza politică din România a întărit încă odată puternic imaginea ţării ca teren prielnic "interpretărilor elastice ale regulilor" şi corupţiei. Prin escaladarea conflicutlui, ambele părţi au comis multe stricăciuni. Reproşurile privind influenţarea justiţiei şi a magistraţilor, prezumtivele metode poliţieneşti aplicate de procuratură precum şi alte cazuri de acest fel, vor betona percepţia unei ţări problematice ca stat de drept.

Dar sentinţa Curţii Constituţionale nu pune capăt confruntărilor politice dintre cele două părţi adverse. Roma locuta, causa non finita. Tabăra guvernamentală acceptă, ce-i drept juridic, nu însă şi politic, verdictul. In prima declaraţie făcută după pronunţarea verdictului, Crin Antonescu a precizat că atît el cît şi susţinătorii săi nu-l recunosc pe Traian Băsescu drept preşedinte. Ceea ce înseamnă că tabăra guvernamentală îi refuză lui Băsescu legitimitatea. Dar ceea ce atîrnă mai greu în balanţă este refuzul de a accepta o coabitare. In locul unui modus vivendi al celor două tabere rivale, România este ameninţată, cel puţin pînă la scrutinul parlamentar, de un război civil rece.

Toate acestea au consecinţe negative asupra economiei. Fiindcă guvernul ar trebui acum - împreună cu preşedintele - să se concentreze asupra consolidării economiei şi stabilizării finanţelor statului. Criza monedei Euro, lipsa de avînt a întregii economii europene, seceta, programul de austeritate şi dificilele negocieri cu FMI, ar necesita de fapt angajamentul concentrat, susţinut, al tuturor forţelor politice ale României. In loc de aceasta, conflictul dintre un preşedinte blocat, dar mandatat în continuare, şi o coaliţie guvernamentală ahtiată după putere va culmina într-o dură luptă electorală.