1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

După alegeri partidele se află în derută

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti24 noiembrie 2014

Ar fi de dorit ca noul PNL să devină un partener inteligent al preşedintelui şi nu o simplă cutie de rezonanţă.

https://p.dw.com/p/1DsGN
Imagine: MK-Photo/Fotolia.com

Victoria lui Klaus Iohannis e într-un mare contrast cu situaţia precară a partidelor. PSD a fost zguduit de o înfrângere neaşteptată şi ne putem aştepta ca mai devreme sau mai târziu contestarea lui Victor Ponta şi a echipei sale restrânse să se manifeste cu mai multă putere. Se zvoneşte că premierul ar intenţiona să convoace un congres de urgenţă, tocmai pentru a înăbuşi revolta din faşă. Adrian Năstase a sugerat primului-ministru să ceară un vot de încredere în Parlament, dar se pare că prioritară ar fi stabilizarea situaţiei în interiorul partidului. Ne amintim că Dan Şova îşi făcea planuri pentru a prelua şefia grupării şi pentru a-l înlătura pe cel considerat principalul rival: Liviu Dragnea. Ulterior, în replică, Liviu Dragnea şi Sebastian Ghiţă se prezentau lumii ca o echipă solidară, părând să infirme astfel influenţa pe care Dan Şova spera să o obţină.

După alegeri, odată ce cărţile fuseseră date pe faţă, Dan Şova a cerut demisia lui Liviu Dragnea, cel care condusese campania electorală şi care luase, se pare, deciziile cele mai controversate. Să reţinem şi faptul că Victor Ponta a plecat în concediu cu Sebastian Ghiţă, ceea ce ar sugera că echipa actuală rămâne solidară tocmai pentru a respinge mai uşor asaltul contestatarilor. În fine, chiar dacă autoritatea lui Ponta nu a fost încă pusă la îndoială, situaţia e tulbure căci a fost afectată încrederea, componenta cea mai delicată a unei construcţii politice. Un astfel de partid nu pare să aibă energia necesară de a relansa guvernarea şi, din prudenţă, se va plia, probabil, tot mai mult pe exigenţele noului preşedinte.

Aşa cum am mai arătat, PNL nu este încă un partid sudat, capabil să poarte în mod solidar o luptă mai complexă. Până acum ambele grupări componente s-au menajat reciproc şi au evitat subiectele delicate, dar odată obiectivul atins şi relansată competiţia internă, s-ar putea ca armonia să se destrame. Situaţia este în realitate mai grea şi mai complicată decât la PSD, căci la noii liberali există încă o conducere bicefală, care nu poate funcţiona decât în situaţii de criză sau de urgenţă, aşa cum a fost campania electorală. Alegerea succesorului lui Klaus Iohannis la conducerea fostului (deşi încă actualului) PNL pare extrem de dificilă. Dar chiar dacă s-ar găsi uşor un succesor necontestat, problema majoră rămâne dualitatea, care ţine mereu partidul în stare de tensiune.

Toate aceste sunt confirmate integral de un cunoscut militant PDL, care trecuse în trecut de la PD la PNL şi înapoi, şi care poate înţelege, oarecum, mai bine ambii versanţi. Iată ce scrie Radu F Alexandu : ”Noul PNL s-a născut dintr-o logodnă şi un mariaj perfectat într-un iureş fără precedent între PDL şi PNL. Ceea ce părea un act 'împotriva naturii' s-a dovedit, din punct de vedere procedural, posibil de realizat. Dar este de domeniul evidenţei că evaluarea exactă a calamităţii care ar fi însemnat victoria lui Victor Ponta-PSD împotriva României a fost liantul principal care a mobilizat şi a ţinut strânse rândurile ACL şi nu afinităţile doctrinare sau, cu atât mai puţin, cele afective. O bătălie electorală este însă una şi un angajament politic pe termen lung şi o reformă profundă, practicată în primul rând în propriul partid, este complet altceva. Este PNL pregătit şi dispus la o asemenea încercare? Întrebarea este deschisă.”(Contributors, 24 noiembrie 2014)

De fapt ceea ce descrie Radu F. Alexandru este mai rău decât ce se vede din exterior. Militanţii de rând ai celor două grupări păreau împăcaţi cu noua situaţie, ceea ce ne îndeamnă să credem că rivalităţile nerezolvate continuă să se manifeste mai cu seamă la vârf.

Soluţia pe care o întrevede senatorul PDL este transformarea noului PNL într-un partid prezidenţial: ”PNL are datoria să probeze cât mai convingător adeziunea fără rezerve la toate angajamentele care se leagă de numele preşedintelui ales. Ar fi nu numai un sprijin vital pentru acesta, dar şi singura cale pentru ca partidul să ajungă să beneficieze, în timp, de o bună parte din încrederea cu care oamenii au votat schimbarea.”

E, într-adevăr, o soluţie de natură să dizolve mai uşor vechile rivalităţi şi să reediteze funcţionarea relativ unitară din perioada campaniei electorale. Totuşi nu putem să nu observăm că o asemenea evoluţie întârzie construcţia unui partid de dreapta solid şi capabil să stea pe picioarele sale. Un partid care manifestă ”adeziunea fără rezerve” se va prăbuşi din nou o dată cu ieşirea din scenă a preşedintelui. Este ironic că un senator care critica cândva autoritatea excesivă a preşedintelui Băsescu îi îndeamnă acum pe liberali să reediteze destinul fostului PDL.

Ce se va întâmpla pe viitor ţine în cele din urmă de resursele reale pe care le are partidul, dar ar fi de dorit ca PNL să devină un partener inteligent al preşedintelui şi nu o simplă cutie de rezonanţă.