Diversiune nătângă? Sau doar incompetenţă crasă?

Potrivit lui Şova, Băsescu ar fi fost răsplătit de Berlin cu salvarea de la demitere. Aiuritor de-a dreptul. Dan Şova a comis-o din nou. Nu e clar, la prima vedere, dacă e de râs ori de plâns. Ambele reacţii sunt riscante.

Dar, după recentele elucubraţii antigermane ale mâinii drepte din PSD a lui Victor Ponta, potrivit cărora Germania ar fi complotat, chipurile, cu preşedintele statului român semnarea de către „domnul Băsescu”, „împotriva intereselor României”, a „tratatului fiscal” se nasc, irepresebil, o sumă de întrebări.

Cum de e oare posibil ca acest ins, care răspândeşte informaţii false, cotizează la teorii ale conspiraţiei şi dă dovadă şi de o crasă incompetenţă, să fi fost ministru? Ce fel de guvern acceptă să aibă în rândurile sale asemenea miniştri ai transporturilor? Ce partid democratic suportă purtători de cuvânt de o asemenea factură?

Iată însă ce a declarat Şova marţi, la Realitatea TV şi la România TV: Traian Băsescu „a semnat în anul 2011 pactul fiscal pentru a ajuta... în 2012, îmi cer scuze... pactul fiscal pentru a ajuta Germania, care tocmai îi întinsese o mână de ajutor ca să îl scape de la demitere şi a semnat împotriva intereselor României…Ca purtător de cuvânt pot să vorbesc în numele oricui (...) Ca fost ministru în guvernul României chiar ştiu despre ce e vorba".

În aceeaşi seară, la Romania TV, Dan Şova a dovedit că "ştie". Şi-a agravat situaţia, declarând, odată în plus agramat, că "s-a semnat împotriva intereselor României participarea acestei ţări, de către domnul Băsescu, la tratatul fiscal. Erau 16 ţări care vroiau să îl semneze şi Germania mai avea nevoie de un vot, că erau nevoie 17, că altfel nu trecea, şi a venit România în schimbul sprijinului din 2012 şi a spus, 'Uite, votăm şi noi tratatul fiscal, ca să fie al 17-lea vot'".

Pare că purtătorul de cuvant al PSD a confundat în această declaraţie cele 17 ţări din zona euro, cu statele din Uniunea Europeană, din care face parte şi România. Adevărul trecut sub tăcere, întors pe dos şi călcat în pcioare de Dan Şova e lesne de reconstituit. Tratatul fiscal e absolut necesar Europei dacă vrea să se integreze, să rămână unită şi să reziste presiunilor de tipul celor care au survenit în criza izbucnită în 2008. Fără acest tratat, Europa s-ar dezintegra destul de rapid. Semnarea lui, în special de către liderii statelor din zona euro, a fost o idee genială, în interesul menţinerii intacte a acestei zone, care a riscat să se pulverizeze din cauza crizei.

Acum, România e în afara zonei euro. Totuşi, Traian Băsescu a dovedit suficientă înţelepciune spre a semna, la rândul său, acest „Tratat de guvernanţă fiscală”, cum s-a numit de fapt. În pofida aparentei ignoranţe a lui Şova, Băsescu l-a semnat fiindcă a considerat, pe bună dreptate, că acordul corespunde intereselor europene ale României. Fiindcă nu poate fi în interesul României ca zona euro sau Uniunea Europeană să se destrame. Totuşi, semnătura preşedintelui României nu-i era necesară Germaniei, fiindcă Berlinul avea nevoie doar de acceptul statelor din zona euro.

Mult mai gravă, din punct de vedere domestic, sunt, în schimb, ignoranţa lui Şova, eroarea, sau dezinformarea lui voluntară cu privire la momentul în care Băsescu a semnat Tratatul. Preşedintele a iscălit acest acord mult înainte de puciul USL-ist din vara lui 2012, cu nişte luni înainte ca şeful lui Dan Şova, în speţă Victor Ponta, să încerce zadarnic, împreună cu Dan Voiculescu şi ceilalţi aliaţi ai săi, să obţină a doua suspendare a lui Traian Băsescu.

Iată de ce una nu are şi nu poate avea nimic de-a face cu cealaltă. Semnarea Tratatului n-a avut, logic, nici o legătură cu ulterioara suspendare şi prezumtiva „salvare” a lui Băsescu de către Germania.

Aici se ascund încă două tentative de manipulare şi dezinformare agrementate cu o încercare de instigare anti-germană, poate în vederea stârnirii de sentimente ultranaţionaliste numai bune să-i facă viaţa grea lui Klaus Johannis în ipoteza candidaturii sale la preşedinţie.

Pentru că, primo tempo, tratatul nu pare să se îndrepte câtuşi de puţin împotriva intereselor româneşti, ci, dimpotrivă, să corespundă acestor interese total.

Iar doi, chiar în ipoteza că n-ar fi aşa, fapt e că nu Germania ori SUA ori UE l-au salvat pe Traian Băsescu de o demitere. L-a salvat incapacitatea USL de a aduna destui votanţi, astfel încât CCR să poată valida referendumul din apogeul puciului din 2012.

Pe scurt, mica teorie a conspiraţiei menită să amplifice antigermanismul şi ura contra lui Băsescu e o probă nu doar de inconsistenţă şi incontinenţă verbală din partea insului care a vehiculat-o la televiziunea de partid şi de stat a PSD. Prin uşurinţa de a o demonta mi se pare că teoria cu pricina este şi o demonstraţie nec plus ultra de crasă incompetenţă a lui Şova chiar şi în ipoteza că demnitarul PSD-ist ar fi vrut să funcţioneze ca dezinformator. Fiindcă un dezinformator abil ar fi inventat ceva mai de soi, mai greu de combătut. Pe scurt, Şova poate opta. Are de ales între a figura ca om politic incapabil să se informeze şi să informeze corect, ori ca diversionist nătâng, hotărât să instige spre a-i înlesni şefului său accesul la Cotroceni.

Ceea ce mi se pare cel mai trist este că PSD consideră că nu trebuie să-i ascundă de ochii românilor pe aceşti politicieni complet neaveniţi, care recidivează după ce au mai făcut-o odată de oaie negând Holocaustul din România şi s-au văzut siliţi să-şi ceară scuze şi să retracteze. E cu totul deplorabil că oameni cheie din acest fost partid comunist rămas nereformat nu se sfiesc să comită enormităţi de natură să greveze nu doar raporturile dintre PSD pe de o parte şi partenerii săi germani şi occidentali din SPD şi Partidul Socialist European pe de alta, ci şi, impardonabil, esenţialele relaţii româno-germane.