Demisia nu poate fi condiţionată

Premierul a făcut o mişcare surprinzătoare: a declarat că este dispus să demisioneze dacă actualul preşedinte sau cel care va fi instalat în curând vor desemna un politician din cadrul majorităţii actuale să formeze un nou guvern.

Totuşi anunţul primului ministru pare mai curând o scuză îndrăzneaţă pentru intenţia de a rămâne în funcţie. E imposibil ca unul sau altul dintre cei doi preşedinţi să-i garanteze acest lucru. Preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, nu mai are timp să iniţieze întregul proces constituţional, iar preşedintele succesor nu va emite o garanţie care nu există în Constituţie.

În spiritul Constituţiei, preşedintele desemnează un prim-ministru după consultarea grupurilor politice şi se presupune că ia act de majorităţile constituite sau care se pot constitui. Dacă majoritatea numită de primul-ministru Victor Ponta, PSD-UNPR-PC-PLR este cu adevărat solidară şi hotărâtă să asume pe mai departe guvernarea, atunci preşedintele nu va putea decât să ţină seama de această realitate. Preşedintele ales Klaus Iohannis a promis în mod special cu ocazia validării rezultatului alegerilor la Curtea Constituţională că va respecta Constituţia „în litera şi spiritul ei“. Prin urmare Victor Ponta s-ar putea încrede în Klaus Iohannis, demisionând fără să pună condiţii prealabile.

De data asta problema nu mai ţine de poziţia preşedintelui, ci pur şi simplu de forţa coaliţiei. Dacă lucrurile ar sta aşa cum le descrie premierul, liderii coaliţiei ar putea face o declaraţie comună privind dorinţa de a rămâne împreună şi de a gira un nou guvern, după care premierul ar putea depune mandatul. Ar fi cu adevărat un exerciţiu interesant şi util, unul de natură să redea încrederea în mecanismele politice descrise de Constituţie.

Nu pierdem din vedere nici posibilitatea ca liderii coaliţiei actuale să nu stăpânească situaţia. S-ar putea teme că, în ciuda a ceea ce intenţionează, militanţii lor ar putea evada, migrând către învingători, aşa cum se întâmplă de fiecare dată. Temerea ar fi cu atât mai îndreptăţită cu cât UMDR a anunţat că se va retrage din formula guvernamentală şi că va rămâne într-o poziţie neutră. Aşadar, în cele din urmă, totul stă în tăria sau slăbiciunea acestei coaliţii. Se poate baza PSD pe comilitonii lui Călin Popescu Tăriceanu dacă lucrurile vor tinde să derapeze? Nu putem spune nimic cu certitudine.

Iată motivele pentru care declaraţia premierului pare mai curând o manevră de imagine. În plus, ea vine în totală contradicţie cu decizia drastică de a-i exclude din partid pe contestatarii săi cei mai vocali: Mircea Geoană, Marian Vanghelie şi Dan Şova. Un lider care vrea să demisioneze nu este atât de preocupat să-şi consolideze poziţia în sânul partidului.