De unde provine brăduţul de Crăciun?

Lider absolut: bradul Nordmann. El este preferatul germanilor. 90% din brazii vânduţi în perioada sărbătorilor de iarnă aparţin acestui soi. Principalul motiv: brăduţii Nordmann nu se scutură repede. Niciun cumpărător nu-şi pune întrebarea şi de unde vine bradul lui preferat. E drept că bradul Nordmann se cultivă în Germania, dar aproape nimeni nu ştie că seminţele sunt importate din Georgia.

Pe locul al doilea şi al treilea la vânzări se găsesc molidul şi pinul chiar dacă, în pădurile din Germania, aceste două conifere sunt la ele acasă. Însă nici lucrul acesta nu e întru-totul adevărat: "Molidul creşte în Germania, dar nu aici e habitatul lui. Prusacii l-au adus", explică Simon Keelan de la Grădina Botanică a Universităţii din Bonn.

Până în anii ´80, bradul de Crăciun era un produs secundar în silvicultură. Pomii ajunşi la o anumită înălţime erau îndepărtaţi pentru a le permite şi altora să crească. În decursul ultimelor decenii, situaţia s-a schimbat radical. În prezent, aproape toţi brăduţii provin din culturi de conifere - plantate în păduri sau în afara acestora.

Chiar dacă solurile, ca şi-n cazul plantaţiilor agricole, sunt tratate cu îngrăşăminte şi pesticide, în multe landuri federale, terenurile pe care se cultivă brazi trec drept păduri, nu suprafeţe cultivabile.

"Dacă suprafeţele din pădure sunt împrejmuite, animalele sălbatice nu mai au acces în zonă. Deci, după părerea mea, acestea nu mai sunt suprafeţe de pădure", spune Keelan.

În principiu, mulţi şi-ar putea pune următoarea întrebare: "E nevoie să folosim aceste terenuri la creşterea brazilor când pe acestea ar putea fi cultivate legume, fructe sau nutreţuri?"

Riscuri mari, venituri mici

Brăduţul Nordmann. Seminţele pentru cele aproximativ 45 de milioane de exemplare vândute anual în Germania provin din Munţii Caucaz, Georgia. Pentru colectarea seminţelor, culegătorii se caţără toamna în brazi înalţi de câteva zeci de metri - deseori fără centuri de siguranţă. Accidentele soldate cu morţi nu sunt cazuri rare. Riscuri mari pentru câţiva bănuţi: un culegător câştigă mult sub venitul mediu anual de 2200 de euro/cap de locuitor în Georgia.

Totuşi există şi o alternativa numită "comerţul echitabil". Disponibilitatea cumpărătorilor germani de a achita preţuri mai mari pe produsele provenite din acest tip de comerţ este vizibilă şi creşte de la an la an. Începând din 2012, germanii au posibilitatea de a cumpăra şi brăduţi "fair".

Seminţele pentru culturi sunt livrate de fundaţia "Fair Trees", înfiinţată în 2007 de Marianne Bols (Danemarca). Germania cumpără peste jumătate din cantitatea de seminţe de brad oferită de către această fundaţie.

Comercianţii de brazi plătesc 1,25 euro pe o etichetă "Fairtree". Din aceşti bani, 67,5 cenţi sunt investiţi în proiecte sociale în regiunile de provenienţă a bradului Nordmann.

Fundaţia pune la dispoziţia culegătorilor echipament de protecţie şi le finanţează asigurările în caz de accident. "Toate acestea cu o sumă mică pe care aproape fiecare dintre noi şi-o poate permite, dar care pentru locuitorii acestor regiuni din Georgia înseamnă enorm", spune Marianne Bols.

În 2013, prin comerţ echitabil, în Germania s-au vândut peste 80.000 de brazi. Cu un segment de piaţă de numai 1%, "Fair Trees" încă mai poate fi considerat o afacere de nişă. Cu toate acestea, Bols este optimistă. În următorii ani, crede şefa fundaţiei "Fair Trees", comerţul cu brăduţi va ajunge să deţină un segment de 10%.