De cine depinde eliminarea vizelor americane

Avansul relaţiilor româno-americane este marcat periodic de revendicările româneşti privind eliminarea vizelor. Primul ministru a făcut declaraţii referitoare la acest subiect în cursul vizitei recente la Washington, iar a doua zi după ceremonia de la Deveselu, prilejuită de inauguarea lucrărilor la sistemul antirachetă, ministrul de Externe Titus Corlăţean a fost audiat de senatorii PSD pe tema vizelor americane.

Ministrul afacerilor externe a declarat la finalul întrevederii că a descoperit în rândurile colegilor săi o stare de insatisfacţie cât se poate de firească. „Atunci când de ani de zile discutăm pe canale diplomatice, fireşti, negociem eliminarea corectă, legitimă, a vizelor pentru cetăţenii români, (...) este firesc să spunem foarte clar: Da, în Parlamentul României există chiar frustrare, adunată de ani de zile faţă de tratamentul acordat cetăţenilor români”.

Presupoziţia de cele mai multe ori nerostită, dar care se află la baza tuturor acestor dezbateri şi frământări este că, în planul relaţiilor bilaterale, România a făcut suficient de multe eforturi pentru ca Statele Unite să manifeste faţă de cetăţenii ei mai multă deschidere. Mai ales după angajarea militarilor români în războiul din Irak, solicitarea de eliminare a vizelor a fost formulată cu mai multă insistenţă.

România, confruntată cu refuzul invariabil al SUA, care au invocat reguli imuabile aplicabile universal, a încercat să joace şi cartea europeană. Teoretic, România ar fi putut beneficia de acordurile dintre SUA şi UE pentru a intra în Programul Visa Waiver, dar ar fi fost necesar în prealabil ca Europa occidentală să fie solidară cu preocupările româneşti şi să-i preia mesajul. Or, tocmai aici se află problema: nici Europa nu pare încântată de libera circulaţie şi dă impresia tot mai des că nu ştie cum să facă să restrângă libertăţile acordate prin tratate. Reticenţa SUA este de aceeaşi natură. Sistemul american de acordare a vizelor este un mecanism alimentat de temerea autorităţilor americane că solicitantul de viză nu intenţionează să se mai întoarcă în ţara de origine. Cu cât sunt mai mai mulţi aceia care sunt în ochii americanilor suspecţi de imigraţie, cu atât orizontul de a intra în Programul Visa Waiver se îndepărtează.

Ar fi trebuit deja să fie clar pentru toată lumea că o ţară caracterizată de o migraţie masivă nu are şanse de a obţine prea curând eliminarea vizelor. În orice caz, România, care nu a reuşit să obţină nici admiterea în Spaţiul Schengen, nu poate miza pe solidaritatea europeană cât priveşte relaţia cu Statele Unite.

Insistenţele oficialilor de la Bucureşti par de aceea fie neoportune, fie pure instrumente de imagine. Când vine vorba de Rusia, de exemplu, politicienii români vorbesc invariabil despre recuperarea Tezaurului, iar când vine vorba de SUA despre eliminarea vizelor, deşi e clar dinainte că sunt subiecte care nu intră pe agenda oficială.

Într-o frază cam întortocheată, Ministrul de Externe Titus Corlăţean a admis în cele din urmă că România nu se poate baza pe susţinerea Uniunii Europene: ”Noi sperăm şi credem că ne îndreptăm spre o soluţie pe care să o putem rezolva altfel decât prin mecanisme să spunem mai constrângătoare de tip european, mă refer la poziţia UE”.

E ciudată perseverenţa politicienilor români din toate partidele de a ascunde opiniei publice adevărul: 1. SUA nu va elimina vizele câtă vreme are motive să creadă că românii doresc să emigreze în America. 2. Nu depinde de SUA ca momentul eliminării vizelor să fie mai aproape, ci exclusiv de evoluţia societăţii româneşti. Din momentul în care România va deveni o ţară mai sigură şi mai prosperă în care cetăţenii săi vor dori să rămână, vizele vor fi eliminate de la sine.