1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

De ce prietenii nu se mai înţeleg

Rodica Binder4 august 2013

Relaţiile americano-germane s-au fisurat după ce dimensiunea reală a spionării de către NSA a bunilor amici europeni a fost dată la iveală. A compara însă activitatea NSA cu cea a STASI este mai mult decît exagerat.

https://p.dw.com/p/19IzY
Imagine: picture-alliance/dpa

Polemicile şi pamfletele încing spiritele, fără a elucida problemele. Compararea de către ziarul berlinez TAZ, deunăzi, a activităţii serviciilor secrete americane cu cea a temutei STASI este nu numai exagerată, ci şi neavenită şi dăunătoare relaţiilor bilaterale. Aceasta chiar dacă o personalitate proeminentă din Statele Unite, mai exact Daniel Ellsberg, considera, mai în glumă mai în serios, serviciile secrete NSA, FBI, CIA un fel de uniune STASI americană.

Aşadar amintitul ziar berlinez nu este singurul în ale cărui pagini editorialiştii îşi exprimă dezamăgirea, consternarea provocate de suspiciunea care i-a îndemnat pe prietenii americani să-şi scruteze cu ochi de Argus, în stil aproape orwellian, amicii europeni, îndeosebi pe cei germani. Cum de ne-aţi putut face aşa ceva? - este întrebarea neformulată explicit, ce răzbate din subtextul a numeroase reacţii şi luări de poziţie. O situaţie care aminteşte de zicala ”fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă pot apăra şi singur!”.

De peste o lună, presa scrisă cultivă din motive bine întemeiate subiectul NSA, al spionajului internautic, încercînd să rezolve dilema Snowden, este sau nu este whistleblowerul american un erou?

„Cicero”, revista lunară de cultură politică, publică un interviu cu Roland Jahn, actualul „paznic” al arhivei STASI. De la bun început, Jahn respinge categoric comparaţia NSA - STASI.

Poliţia politică a fostului stat al muncitorilor şi ţăranilor (cum se autointitula fosta RDG) nu dispunea nici de mijloacele tehnice ale actualelor servicii secrete şi - ceea ce este mult mai important - folosea informaţiile culese prin teroare spre a consolida puterea unui singur partid. Serviciile secrete din ţările occidentale îşi exercită activitatea, sporind in anumite cazuri securitatea în detrimentul libertăţii, dar o fac spre a-şi proteja cetăţenii de terorism.

Apoi, înt-run stat democratic, activitatea serviciilor secrete trebuie să respecte principiile statului de drept. Iar dacă încalcă aceste principii, statul este cel care trebuie să explice de ce admite ca libertatea cetăţenilor să fie călcată în picioare în numele securităţii.

Nu mai puţin stringentă este o altă întrebare: de ce îşi spionează serviciile secrete, în ocurenţă cele americane, pînă şi prietenii? Faptul în sine este inacceptabil, deja din simplul motiv că dreptul la autodeterminarea informaţională ar trebui reglementat la nivel internaţional, crede Roland Jahn.

Symbolbild USA Prism NSA Abhörskandal
Imagine: imago/Christian Ohde

În realitate, situaţia este mult mai complicată, după cum reiese dintr-o intervenţie publicistică, în paginile revistei STERN, a profesorului Daniel Hamilton, directorul Centrului de Relaţii Transatlantice de la Universitatea John Hopkins din Washington.

Autorul textului consideră că germanii sunt prea naivi, din care cauză suspiciunile americane ar fi legitime. Li se reproşează prietenilor continentali că nu ar fi realizat nici pînă azi cît de traumatizat este psihicul americanilor de atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001. Iar editorialiştii germani ar ignora în mare parte cît de înverşunate sunt dezbaterile menite să ducă la aflarea unui echilibru între sfera privată a vieţii individului şi securitatea naţională.

Cred într-adevăr germanii că serviciile secrete ale partenerilor UE sau NATO nu ar fi active în Statele Unite sau chiar în Germania? Hamilton menţionează că spioni ai statului Israel, unul din cei mai fideli aliaţi ai Americii, au fost arestaţi pe teritoriul Statelor Unite. Iar dacă serviciile secrete americane le furnizează colegilor lor germani toate informaţiile, motivul este cît se poate de pragmatic: serviciile secrete germane sunt probabil infiltrate cu agenţi ai altor state.

Şi mai există un motiv serios de suspiciune, crede directorul Centrului pentru relaţii transatlantice: atentatele teroriste de la 9/11 au fost puse la cale sub ochii serviciilor secrete BND şi ale Oficiului pentru Apărarea Constituţiei.

Cît despre relaţiile americano-germane, ele sunt marcate de un prag înalt de aşteptări şi exigenţe. Din experienţa istorică a ambelor ţări trebuie trase următoarele învăţăminte: vigilenţa este singurul scut de protecţie a unei democraţii sănătoase.

Din care motiv, Daniel Hamilton recomandă continuarea unor energice dezbateri transatlantice şi năzuinţa comună spre un parteneriat robust, în care răspunderile să fie preluate de ambele părţi, fără a cădea în capcana clişeelor obtuze.